eSimi

Narcis & Co.

2011-10-12T22:56:00.000+03:00

"La moartea lui Narcis, florile câmpului s-au întristat şi au cerut râului câteva picături de apă ca să-l plângă.

- Oh, a replicat râul, dacă picăturile mele de apă ar fi lacrimi, nu mi-ar ajunge să-l plâng eu însumi pe Narcis. Pentru că îl iubesc.

- Oh, au răspuns florile câmpului, cum să nu-l iubeşti pe Narcis! Era atât de frumos!

- Chiar era frumos?, întrebă râul.

- Cine ar putea-o şti mai bine decât tine ? Doar se privea, în fiecare zi, aplecându-se pe malul tău, spre a-şi admira frumuseţea în apele tale.

- Dacă-l iubesc, răspunse râul, e pentru că atunci când se apleca asupra apelor mele îmi vedeam propria reflexie în ochii lui."

Narcis & Co., Prefaţa de Mircea Mihăeş la Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, ed. Polirom, 2001

Asigurarea calităţii în proiectele agile - my Prezi

2011-08-30T23:20:00.002+03:00

Pentru a prezenta conţinutul lucrării de disertaţie de care vă spuneam în trecut am apelat la Prezi, The Zooming Presentation Editor. Rezultatul, mai jos. Enjoy! :)

Results of the Agile Quality Assurance Practices Survey

2011-07-11T22:53:00.004+03:00

I have recently closed the Agile Quality Assurance Practices Survey. Here you can check the raw results. Their interpretation as well as some excerpts from my paper will be the subjects of some future posts. Stay tuned! :)

I would like to thank all survey respondents! Your help is highly appreciated! The received input validated my research and helped me write a well documented paper.

Also, thank you, Lisa Crispin, SQA world and Valentin Măzăreanu for retweeting my invitations to complete the survey! Silviu, thanks for promoting it on your blog! As well, many thanks to all practitioners who offered feedback in LinkedIn discussions groups.

Agile Quality Assurance Practices Survey

2011-06-02T10:23:00.004+03:00

Are you involved in an agile software development project? If so, I need your help. I've created a survey called Agile Quality Assurance Practices Survey which is part of my research for Master of Business Information Systems dissertation thesis. The research aims to validate the hypothesis that agile software development practices enable quality assurance in a project. This is the reason for which this survey is addressed to agile software development practitioners.

In answering the questions, please refer to the largest agile IT project you were involved in or to the one in which you had the greatest accountability.

The survey results will be published in my dissertation thesis and here, on my blog. Also, I will provide them on demand (e-mail me at simina[dot]schifirnet[at]gmail[dot]com).

Also, please resend the link to this survey to your colleagues and friends working in agile projects.

Thank you!

Şcoala DA

2011-05-27T00:38:00.003+03:00

După cum vă ziceam, a început sezonul evenimentelor caritabile. Vă ofer în continuare zece motive să mai mergeţi la unul:

În numele altor colegi vă invit de data aceasta la un eveniment caritabil organizat în parteneriat cu fundaţia „Salvaţi Copiii” România, Filiala Iaşi. Spectacolul va avea loc în data de 31 mai 2011, la ora 19 în sala Gaudeamus a Casei de Cultură a Studenţilor Iaşi.

În cadrul evenimentului „Şcoala DA” mai multi artişti îşi vor dedica talentul sprijinirii unei cauze caritabile, Şcoala Mobilă, concept dezvoltat de Arnoud Raskin şi implementat pentru prima oară în România de către Organizaţia „Salvaţi Copiii”, Filiala Iaşi. Spectacolul va cuprinde momente artistice de dans şi muzică susţinute de invitaţii Otilia Berbeci, Festivo Band şi Dance Energy, continuând cu un concert al artistului Florin Chilian. Prezentatorul evenimentului va fi Mihai Sturzu, membru al formaţiei Hi-Q. Seara evenimentului va fi presărată cu tombole şi concursuri interactive.

Scopul evenimentului este de a strânge fonduri pentru copiii din zonele defavorizate ale oraşului Iaşi, copii ce provin din familii sărace, care au abandonat şcoala, care prezintă risc de abandon şcolar sau care nu au fost niciodată la şcoală.

Banii obtinuţi în urma vânzării biletelor pentru acest spectacol caritabil vor fi donaţi în întregime proiectului Şcoala Mobilă pentru:

Materiale educaţionale (cretă, baloane, mingi, planşe educaţionale, obiecte de clovnerie, etc.);
Gustări pentru copii;
Rechizite pentru copii (ghiozdane, caiete, instrumente de scris);
Îmbrăcăminte/încălţăminte pentru copii.

Biletele se găsesc la standul ReCreativ amplasat în Iulius Mall, la etajul 2 sau cel de lângă magazinul Sense din Centrul Comercial Carrefour Felicia, de la membrii echipei ReCreativ sau în seara evenimentului, la intrarea în Casa de Cultură a Studenţilor.

Mai multe informaţii găsiţi pe site-ul evenimentului, www.scoalada.com sau pe pagina Facebook.

Vă invit la teatru!

2011-05-10T22:23:00.017+03:00

Suntem în luna mai și asta înseamnă că în Iași începe seria de evenimente caritabile organizate de colegii de la masterele de marketing ale FEAA. Din câte știu, este al doilea an în care, ca formă de evaluare la disciplina de practică, masteranzii sunt puși în situația deloc simulată ci cât de poate de reală de a organiza un eveniment caritabil. Toate activitățile proiectelor cad în sarcina echipelor de studenți, de la stabilirea scopului proiectului și a grupurilor țintă, până la evenimentul propriu-zis și diseminarea rezultatelor.

Este o oportunitate pentru viitorii marketeri de a utiliza concret cunoștințele dobândite de-a lungul anilor și de a dobândi experiență, dar totuși nu aceste aspecte vreau să le prezint. Vreau să vă zic de evenimentul la care voi merge și eu, spectacolul Merit să văd!. Și merg, în primul rând, datorită invitatului special, maestrul Horațiu Mălăele, care m-a cucerit de mult timp și pe care chiar îmi doream să-l văd într-o reprezentație.

După ce ai ascultat asta, cum să nu îți fie drag Horațiu Mălăele? În cadrul evenimentului Merit să văd! maestrul va susţine recitalul Sunt un orb. Marele actor vorbeşte despre dragoste picturală, de mamă, prin versurile lui Nichita Stănescu, Teodor Paca, George Topârceanu, Emil Brumaru, Mircea Micu, George Tarnea, Geo Dumitrescu, Nazim Hicmet, Adrian Păunescu. Iar eu abia aștept să-l văd și să-l ascult live.

Dintr-o perspectivă mai pragmatică, consider că nu e de ignorat faptul că banii strânși din vânzarea biletelor și donații vor fi direcționați către un copil deosebit, Ana Maria Tudorache. Fetița s-a născut cu pleoapele lipite și din aceasta cauză a trebuit să treacă prin 3 intervenții chirurgicale, în urma carora i-a fost redată vederea doar într-o măsura mică. Medicii consideră că ar fi posibilă o operație, însă numai după ce ar mai avea loc o nouă intervenție pentru deschiderea pleoapelor. Către aceste intervenții vor fi direcționați bănuții obținuți din vânzarea biletelor și din donații.

Așadar, ne vedem la Teatrul Luceafărul vineri, 20 mai, la ora 19!

Despre proiecte, Facebook și vizionari

2011-02-18T23:18:00.000+02:00

Azi vă voi povesti un episod prin care am trecut recent și care mi-a demonstrat o altă utilitate a rețelelor sociale. La fel ca și în alte episoade, cred că e important să vă precizez atitudinea mea pre factum.

În rețelele sociale online sunt prezentă, mai mult sau mai puțin activ, pe platformele Facebook, Linkedin și Twitter. Pe măsură ce interesul pentru prima scade, le găsesc din ce în ce mai utile pe celelalte două. Dar din când în când mai au loc secvențe ca cea care urmează, secvențe care mă conving să nu renunț la contul de Facebook.

Contexul e următor: ca formă de evaluare la disciplina Economie și globalizare a trebuit să realizăm un studiu de caz privind internaționalizarea unei companii din IT. De voie, mai mult de nevoie, a trebuit să ne alegem o companie neutră. Și când zic neutră, zic că nici eu, nici colega-mi de echipă nu lucrăm în cadrul firmei subiect. Astfel, fără acces la informații din interior, singura sursă din care puteam culege date a rămas webosfera, în principal site-ul companiei și articole din publicații economice. Toate bune, specificul studiului de caz ne-a permis să prelucrăm ceea ce am găsit pe Internet, cel mai adesea informații care prezentau firma exclusiv dintr-o perspectivă favorabilă. Efortul de a le spicui pe cele obiective, de a le da jos ambalajul de marketing și de a le pune într-o formă academică nu a fost chiar imens (Elena, ai dreptul de a mă contrazice).

Dar ce să facem când ajungem la partea cu viitorul companiei, paragraf pe care nu aveam cu ce să-l umplem întrucât firma asta nu prea își face publice intențiile. Nici rezultatele financiare, dar ăsta e alt basm. Păi ce facem, știind că fondatorul este un om vizionar, apreciat cu multe distincții pentru creativitate și văzut ca un om deschis? Cum ce facem? Îl adăugăm ca "prieten" pe Facebook și îi trimitem un mesaj în care ne prezentăm poziția și întrebările: "Ce planuri aveți pentru minunata companie pe termen lung? Intentionați să vă listați bijuteria la Bursă, așa cum umblă vorba printre angajați?". Mentionez că tonul nu a fost nici pe departe așa jovial sau, mai rău, peiorativ, căci totuși încercam să obținem o informație, catalogată drept privată. Și ce credeți, ne-a răspuns CEO-ul? Ne-a răspuns! Lapidar, dar ne-a dat o pistă pe care mai departe am exploatat-o în paragraful cu pricina.

Lecții învățate? Din domeniul de expertiză al disciplinei nu mă pronunț, nu se prea pliază cu IT-ul, deci a fost nițel mai greu de digerat (paradoxal, în liceu, la mate-info fiind, unor "cărți de specializare" preferam cursurile universitare de economie sau pe Michel Didier). Despre contacul cu noul meu "prieten", contact mijlocit de Facebook (deși putea la fel de bine să fie de Linkedin), mă declar încântată. Se pare că un caracter deschis la minte, cu o anumită viziune și o misiune devenită sfântă poate crea și mai departe susține o companie IT internațională de succes.

p.s. În noile condiții, Lisa Crispin și Andreas Prins pot să se pregătească; asemenea eroului din episodul de azi, ei sunt niște experți deschiși, dispuși să împartă din experiențele lor iar eu am conturile lor de Twitter și o disertație de redactat. :)

Good bye, 2010!

2010-12-31T15:28:00.000+02:00

2010, what a year... I saw some beautiful places, met some really nice and cool people, joined an amazing team, learned so many things and began an exciting project.

Still, I was disturbed by some tragic moments, realized that we are just a piece from the puzzle, that we cannot have the control over the entire game, mostly when it comes to health.

2011 will mark the end of my master program studies and the start on a new, thrilling journey. I'm impatiently looking forward to both events.

I hope you had a 2010 at least as good as mine! I wish you a new year of happiness and success!

"Tester pe viață...". Despre provocări, certificări și buguri

2010-12-29T13:56:00.002+02:00

Be in constant learning mode!

Titlul nu e tocmai o promisiune, este o parte din numele proiectului din care conspectam în postul anterior, când luam la analizat răspunsurile din interviurile date de câțiva testeri, unii de renume, pentru e-book-ul 'A tester is for live, not just for Christmas'. Am sintetizat de acolo cele mai recomandate publicații de specialitate și o serie de sfaturi în legătură cu modul de abordare a carierei în această zonă de expertiză. Acum continui cu răspunsurile la celelalte întrebări.

Rămăsesem la a treia întrebare: Care este cel mai valoros instrument pe care îl utilizați în activitățile de testare? Citind răspunsurile m-am convins că cei mai mulți testeri ori au citit aceleași cărți ori sunt fanii unui lider de opinie din domeniu. Și afirm asta pentru că am rămas uluită de numărul de răspunsuri în care cel mai valoros instrument a fost considerat... propriul creier. Mă rog, să rafinez un pic traducerea: propria gândire. O explicație mai elaborată a oferit Simon Morley, detaliind acest instrument ca o versiune de cutie de viteze în 5 trepte și cu sistem de control al vitezei... sau ceva similar. Analogia e destul de interesantă, but I'm lost in translation. Alte răspunsuri au nominalizat diverse progrămele, de la WebScrab, un instrument care interceptează traficul dintre browser și server, până la (de acum banalul) Twitter.

Răspunsurile la întrebarea 'Care a fost cel mai impresionant bug găsit?' le-am citit cu atenție pentru a-mi da seama ce înseamnă un bug impresionant. Pentru mine, cele mai impresionante buguri rămân cele cărora nu le pot găsi scenariul de reproducere. Nu am regăsit accepțiunea asta în niciun răspuns, cele prezentate variind de la afișarea în URL a username-ului și parolei, până la compromiterea integrității unei baze de date de pe o mașină Macintosh după apăsarea nefericitei combinații de taste <Ctrl>+<V>. Nimic impresionant, ziceți? Ia fiți atenți aici: Mark Walsh lucra la NASA când a descoperit o problemă în sistemul de gestiune a lansării rachetelor, problemă care ar fi dus la trimiterea pe lună a 20 de rachete ce ar fi căzut apoi pe Pământ distrugându-l și... care dovedește ce imaginație bogată au/dobândesc unii testeri.

Mai departe, intervievații au trebuit să povestească cea mai mare greșeală pe care au făcut-o testând. Am apreciat faptul că au răspuns sincer, fără stereotipuri de greșeli care pun în evidență o trăsătură pozitivă. Citind cum același Mark Walsh a restartat toate POS-urile din magazine, în locul celui de test, apreciez că nu am comis nimic masiv în privința asta, dar este timp, desigur.

Care sunt cele mai mari provocări pentru activitatea de testare, acum și peste 2-3 ani? Aici cele mai multe răspunsuri se încadrează în câteva direcții. Una este adaptarea la metodologiile agile, problemă care mie nu prea îmi sună a provocare, ținând cont de proiectele de succes care folosesc deja astfel de metodologii. Cel puțin două, destul de mari și cunoscute, îmi vin în minte. Într-adevăr, în aceste proiecte, rolul testerului se schimbă și ajungem astfel la a doua temere, una validă: umblă vorba, mai ales printre manageri și stakeholderi, că oricine poate face pe testerul, când de fapt este nevoie de sapient testing (Zeger Van Hese). Însă provocarea cea mai frecvent amintită este Cloud Computing-ul care ridică probleme mai ales în reproducerea mediului de test. În privința aceasta, nu mă pot exprima încă.

Pot însă să mă declar uimită de cât de mulți testeri consideră schemele de certificare ca fiind inutile, ineficiente. Câțiva admit că studiul pentru o astfel de certificare poate forma cel mult limbajul de specialitate, iar și mai puțini le susțin. Presupun că ostilitatea vine din faptul că titlul somptuos este obținut doar prin verificarea cunoștințelor teoretice. Andy Glover justifică cel mai bine această atitudine într-o imagine echivalentă cu 1024 de cuvinte:

Ultima întrebare e ceva mai siropoasă, așa, de final: intervievații trebuie să explice de ce le place să testeze. Unii și-au pus dragostea pentru această meserie pe seama caracterului perfecționist, câțiva pe plăcerea de a investiga, foarte mulți pe oportunitățile de a învăța ceva nou în fiecare zi. Rezonez cu fiecare dintre acestea, dar cred că cea mai savuroasă explicație vine de la Steve Green: toată copilăria ni s-a spus fim cuminți, să nu stricăm lucrurile; acum, am ajuns să fim plătiți să stricăm lucrurile :)

În final, ce să zic? Faină cărțulie, per ansamblu. Un limbaj uneori colocvial, alteori răspunsuri telegrafiate. Idei concise, sfaturi pertinente, perspective diverse. Urmează să-mi fac curaj pentru a ataca Bibliile în domeniu.

Tester pe viață, nu doar de Crăciun

2010-12-27T18:52:00.008+02:00

Nu, nici eu nu înțeleg ce e cu titlul ăsta, dar e cea mai bună traducere pe care am găsit-o pentru 'A tester is for life, not just for Christmas'. Nici acum lucrurile nu sunt mai clare, așa e?

Să elaborăm: 'A tester is for life, not just for Christmas' este un proiect caritabil prin care The Software Testing Club și-a propus să strângă bani pentru Oxfam publicând și distribuind gratuit un e-book omonim - puteți lectura strategia proiectului aici.

Partea care m-a cucerit pe mine este conținutul cărțuliei, deloc trădat de titlu: o serie de testeri răspund unor întrebări privind cariera lor. Altfel spus, nouă, celor care suntem la începutul acestui drum pavat cu intenții bune, nouă ne sunt oferite gratuit câteva lecții de testare și asigurarea calității învățate din diverse proiecte software. Să vedem (cartea, în format PDF, o găsiți aici).

O primă întrebare viza cărțile apreciate de respondenți ca fiind musai de citit pentru a fi bun în această meserie, listă în care am regăsit foarte des amintite următoarele publicații:

Lessons Learned in Software Testing: A Context Driven Approach de Cem Kaner, James Bach și Bret Pettichord;
How We Test Software at Microsoft de Alan Page, Ken Johnston și Bj Rollison;
Don't make me think de Steve Krug;
Agile Testing: A Practical Guide for Testers and Agile Teams de Lisa Crispin și Janet Gregory.

Lista bibliografică mai e piperată ba cu unele cărți de factură mai tehnică, trădând originea inginerească a unor testeri, ba cu alte publicații privind managementul echipei sau dezvoltarea personală. Toate, recomandări pertinente, după mine. Nu ştiu ce-i cu Secretul Rhondei Byrne în lista asta, m-a făcut să ridic intrigată o sprânceană.

Mai departe, sunt vizate modalităţile de dezvoltare a abilităţilor necesare unui tester. Aici cele mai multe răspunsuri gravitează în jurul conceptului de knowledge sharing. Dragi colegi de breaslă, concret, lista activităţilor cuprinde: de citit cu ochi critici publicaţiile în domeniu, de frecventat forumuri şi de dat cu părerea - bună, rea, părere argumentată să fie-, de urmărit câţiva, mai mulţi specialişti în domeniu, prin bloguri sau pe Twitter. Toate acestea aduc testerului (novice) posibilitatea de a cunoaşte şi alte perspective ale procesului de testare software, de a prinde lecţii învăţate din alte proiecte, de a ieşi din aria de întindere a activităţilor de testare proprii. Activităţile recomandate mi se par realizabile şi personal le percep ca pe nişte investiţii de timp rentabile. Singtama care le reuneşte şi care m-a cucerit, de cred că îmi va fi crezul profesional, a fost emisă de Zeger Van Hese și zice 'Be in constant learning mode!'.

La Simon Morley am găsit un sfat foarte interesant. Când citeam că ar trebui să avem sau să dobândim cunoştinţe din alte domenii conexe, mă gândeam la alte zone de expertiză din sfera tehnologiilor informaţionale, inginerie software şi altele asemenea. Nu doar acestea, ne zice Domnul sus-numit: se pare că nu trebuie să ne gândim la abilităţi de testare ci mai curând la abilităţi care sunt utile unui tester, aceleaşi care sunt necesare unui jurnalist de investigaţie, unui specialist ca cei din filmele CSI (investigator, cred că e termenul), unui filosof (aici m-a piedut), unui istoric, unui om de ştiinţă şi ocazional cele necesare unui comedian. Destul de complexă funcţia de tester din lumina asta, nu?

Și o ultimă recomandare pentru dezvoltarea profesională a testerilor, spicuită de la Freddy Gustavsson: Have fun! Adică, dragi colegi de sindicat, să facem toate cele de mai sus cu plăcere. Și aici pot să confirm cu tărie, e maniera prin care pot învăța, pot face lucrurile care trebuie, așa cum trebuie. Ca în orice alt job, de altfel, nu?

Va urma!

Jurnalul turistului: Muzeul Miniaturilor şi Decorurilor de Cinema din Lyon

2010-10-27T21:09:00.006+03:00

Tot în vacanţa/concediul/programul de studii petrecut în Franţa, am avut ocazia să vizitez, împreună cu prietenii mei, timp de jumătate de zi, cele mai reprezentative obiective turistice din Lyon. Unul din acestea a fost Muzeul Miniaturilor şi Decorurilor de Cinema. Un muzeu privat, concept pe care, de altfel, l-am întâlnit destul de des pus în practică pe meleagurile franţuzeşti. Acesta este o expoziţie permanantă pentru colecţiile lui Dan Ohlmann.

Dan Ohlmann în miniatura restaurantului Maxim's din Paris

Dan Ohlmann este un talentat sculptor, decorator şi arhitect de interior. Să vă zic ceva, pe scurt, despre cariera lui: în anii 80 a realizat decoruri pentru teatru şi operă; în 1985 a început să realizeze diverse machete, muncă care îi făcea plăcere; continuând să-şi cultive acest talent, astăzi creaţiile miniaturiste hiperrealiste ale lui Dan Ohlmann sunt din ce în ce mai cunoscute, asta şi datorită Muzeului.

În Lyon, insolitul muzeu există din 1990, dar în sediul actual a fost mutat abia în 2005, locaţia fiind una dintre cele mai prestigioase clădiri renascentiste din Vechiul Lyon, Casa Avocaţilor.

Turistul pierdut prin centrul istoric al oraşului va fi atras în Muzeu de câteva exponate şi, mai departe, de un filmuleţ Making of. Iată câteva secvenţe:

O strategie bine gândită: vizitatorii au acces gratuit la câteva machete din filme şi miniaturi extrem de interesante, ca pentru întreaga expoziţie să plătească 7 euro (tariful întreg, pentru studenţi preţul e 5,5 euro).

Cuceriţi de partea demo, am cumpărat bilete şi ne-am aventurat prin camerele din cele 4 niveluri ale muzeului. Prima parte a expoziţiei a fost cea a decorurilor de cinema. Am admirat cadre în diminesiuni reale sau miniaturizate, decoruri, machete, mulaje, proteze sau diverse alte obiecte din filme precum V for Vendetta, The perfume, The X Files, Sherlock Holmes, Stuart Little şi multe altele. Am citit că toate au fost folosite efectiv drept cadre, obiecte decorative sau la realizarea efectelor speciale în filmele respective, deci nu sunt copii. Foarte interesante ni s-au părut şi explicaţiile pentru modul în care acestea au fost integrate astel încât să pară cât mai veridice.

Cadru în dimensiuni reale din filmul The perfume

Dacă după prima parte a expoziţiei se putea să nu fim impresionaţi (puţin probabil, totuşi), cea de-a doua cu siguranţă nu ne-ar fi lăsat impasibili: tot în acest muzeu sunt prezentate, în miniatură, 120 de scene şi peste 1000 de obiecte aparţinând artistului Dan Ohlmann, alături de câteva ale altor scenarişti miniaturişti din întreaga lume. Pe lângă diverse scene, am admirat şi câteva locuri insolite din Lyon, reconstruite la dimensiuni reduse, precum Opera, închisoarea Saint Paul sau Hotelul Milan abandonat.

Am rămas uluită în faţa acestui talent aparte; a fost o senzaţie minunată să descopăr cele mai fine detalii redate pe aceste obiecte. Ah! Şi că diopriile îmi sunt încă bune :)

De ajungeţi prin Lyon, vă sfătuiesc să nu rataţi acest Muzeu. Se află pe strada Saint Jean, nr. 60:

View Larger Map

Lecţie

2010-10-26T23:03:00.000+03:00

Să vă povestesc un moment interesant pe care l-am trăit în Franţa. Ca precondiţii ar trebui să stiţi că am nimerit şi noi în Hexagon cam în toiul problemelor cu ţiganii. De asemenea, cam când avu loc secvenţa asta, eu eram în plin proces de înţelegere şi/sau asimilare a obiceiurile de zi cu zi dintr-o ţară din Vest, începând de la colectarea selectivă şi riguroasă a gunoiului şi până la mişcările sociale cauzată de reforma pensiilor.

Expoziţiunea mă plasează în faţa unui supermaket Casino, alături de una dintre prietene, asteptându-i pe ceilalţi să termine cumpărăturile. ,,Tranca fleanca, bla bla bla bla, lorem ipsum. Uite, semnele clasice care stipulează ca fiind interzise fumatul, accesul cu câini sau pe role în magazin" . Numai ce ne terminăm ideea, că întorcându-ne spre magazin, remarcăm la o casă două pesoane, fiecare cu câte un câine.

Nişte exemplare canine foarte frumoase, negre şi de talie medie. Unul se aşezase lângă o sacoşă care dădea să cadă, susţinându-o. Deşi mi s-a părut curios, mă trezesc vociferând degajată şi niţel intrigată: ,,Ha! Dacă nici francezii nu respectă regulile, de ce mai au pretenţii de la ţigani?! Păi cum, pe unde stă mâncarea se perindă câini...?!" . Mi-am înghiţit cuvintele şi mi-am muşcat şi limba în secunda următoare, când persoanele respective, cum terminaseră de pus produsele în sacoşă, se îndreptau înspre ieşire... lovind în stânga-dreapta cu bastoane, dirijate de câini.

A fost un moment de care, recunosc, nu sunt deloc mândră. Dimpotrivă. Dar a fost o palmă binemeritată şi un şut mai aproape de o gândire mai liberă, detaşată de prejudecăţi. Voi să nu faceţi ca mine! :)

Melancolie

2010-10-15T17:12:00.002+03:00

Octombrie e luna mea:

Le vent fera craquer les branches
La brume viendra dans sa robe blanche
Y aura des feuilles partout
Couchées sur les cailloux
Octobre tiendra sa revanche
Le soleil sortira à peine
Nos corps se cacheront sous des bouts de laine
Perdue dans tes foulards
Tu croiseras le soir
Octobre endormi aux fontaines
Il y aura certainement,
Sur les tables en fer blanc
Quelques vases vides et qui traînent
Et des nuages pris aux antennes
Je t'offrirai des fleurs
Et des nappes en couleurs
Pour ne pas qu'Octobre nous prenne
On ira tout en haut des collines
Regarder tout ce qu'Octobre illumine
Mes mains sur tes cheveux
Des écharpes pour deux
Devant le monde qui s'incline
Certainement appuyés sur des bancs
Il y aura quelques hommes qui se souviennent
Et des nuages pris aux antennes
Je t'offrirai des fleurs
Et des nappes en couleurs
Pour ne pas qu'Octobre nous prenne
Et sans doute on verra apparaître
Quelques dessins sur la buée des fenêtres
Vous, vous jouerez dehors
Comme les enfants du nord
Octobre restera peut-être.
Vous, vous jouerez dehors
Comme les enfants du nord
Octobre restera peut-être.

Portretul lui Dorian Gray, filmul

2010-10-08T07:30:00.006+03:00

A naïve young man. A lovelorn artist. A corruptible Lord. A deal with the Devil. It all paints a dark picture of a Victorian London and how the rich and infamous party at their peril. The haunting and bleak tale of power, greed, vanity and inevitable self-destruction is ever present amongst the deceit, opium dens and sin.

Sursa: Cinema Fan

După ce am terminat de lecturat cartea omonimă, am urmărit cu mare entuziasm şi filmul Portretul lui Dorian Gray, cel cu Ben Barnes în rolul principal.

Bate cartea filmul? Greu de spus, pentru că în cazul lui Dorian Gray pelicula a reuşit să redea destul de bine temele din roman. Ba mai mult, filmul ilustrează decăderea lui Dorian şi rolul de mentor pe care Harry l-a avut în acest proces. Asta cu atât mai surprinzător cu cât, după lectură, rămăsesem cu idea că acesta din urmă trăieşte maximul teoriilor sale non-victoriene pur şi simplu enunţându-le, fără să le mai şi întreprindă.

Nu ştiu dacă ar trebui reproşat filmului faptul că a mers prea departe cu acel transfer artă-biografie despre care vă ziceam, transpunând homosexualitatea autorului asupra eroului. Cred că acest aspect a fost adăugat pentru a face pelicula mai comercială.

Oricum, faţă de cartea lui Wilde, au fost adăugate sau modificate şi alte secvenţe epice; pe măsură ce descopeream inadvertenţele îmi făceam griji că şi finalul va fi modificat. Este meritul operei că a permis astfel de reviziuri şi adăugiri, dar mai ales al scenaristului că astfel a reuşit să nu altereze temele romanului.

Ca şi în cazul cărţii, am reţinut (şi am regăsit ulterior, în forma exactă, graţie imdb.com) o serie de schimburi de replici memorabile:

Dorian Gray: [trying to decline women and drink at a brothel] Well, perhaps I have a stronger conscience.
Lord Henry Wotton: [ dismissively] 'Conscience.' It's just a polite word for 'cowardice.' No civilized man regrets a pleasure.

şi

Lord Henry Wotton: There's no shame in pleasure. Man just wants to be happy. But society wants him to be good. And when he's good, he's rarely happy. But when he's happy, he's always good.

Sfatul meu, dacă îmi permiteţi: citiţi sau ... ascultaţi* cartea, urmăriţi şi filmul. Dacă aţi făcut una din astea, făceţi-o şi pe cealaltă, se îmbină foarte bine. Enjoy!

* The Picture of Dorian Gray în format audiobook poate fi descărcat de aici.

Jurnalul turistului: momente cu SNCF

2010-09-20T00:09:00.006+03:00

După cum vă zicea Silviu, în luna septembrie suntem la cursuri în Franța. Aici se vorbește foarte mult peiorativ despre români, pentru că adesea nu se mai face diferența dintre noi și țigani. Și zic asta pentru că am asistat la mai multe episoade stânjenitoare, la grimase, paşi înapoi sau alte gesturi similare la auzul numelui țării noastre de origine.

Astăzi însă am fost implicaţi într-o situaţie plăcută. Am planificat o excursie la Issoire, o localitate din apropierea oraşului în care stăm noi. Pentru aceasta am cumpărat de ieri bilete la tren, tur-retur. Momentul culminant a fost verificarea biletelor: controlorul a sesizat că am plătit același preț pentru biletul de întoarece, deși astăzi, zi din Semaine de la mobilité, biletul pentru orice călătorie retur costă doar 1 euro. Și nu numai că ne-a explicat asta, dar la destinație ne-a însoțit până la serviciul de informații unde a prezentat situația noastră, rugând să fim ajutaţi să recuperăm diferenţa. Astfel, biletele vechi ne-au fost anulate, am primit un bilet de retur corespunzător ofertei și am recuperat 4,2 euro fiecare!

Am rămas uluiți. Nu știam cum să transmitem mai bine mulțumirile noastre. Aşa că, să stiţi că un grup de studenţi români a fost ajutat de către lucrătorii SNCF, în ciuda haosului privind relaţiile dintre francezi, romi şi români.

Soluţii de informatizare a sistemului de cazări: diverse concluzii

2010-08-29T22:22:00.000+03:00

Din episoadele anterioare:

La finalul proiectului am concluzionat că, folosind SharePoint, am putut gestiona aproape toate etapele din procesul de cazare. Am apelat şi la alte instrumente software pentru că acestea pot suplini sau gestiona mult mai eficient anumite etape în manipularea datelor, aşa cum e repartizarea studenţilor.

Asupra utilităţii soluţiei Microsoft SharePoint pentru o firmă nu mă pot pronunţa. Asta pentru că noi am lucrat, pentru prima dată, pe un sistem real, dar într-un proiect didactic, fără să ne putem probleme de oportunitate sau rentabilitate. Mai multe informaţii puteţi găsi la Valy Greavu, MVP pentru tehnologia SharePoint.

Ziceam în primul episod că eram entuziasmată de faptul că voi putea propune o soluţie viabilă pentru problemele cu care m-am confruntat la cazare de-a lungul celor 4 ani. Cea mai acută mi se pare repartizarea studenţilor în camere, acum fiind practicat un sistem primul venit, primul sosit. S-a ajuns astfel ca în toamna anului 2009 listele care nominalizează studenţii în ordinea venirii la facultate, pentru căminul C1, să înceapă în preziua anunţată. Asta pentru a te asigura că primeşti o anumită cameră sau ajungi să o împarţi cu anumiţi colegi. Asta nu ar fi singura problemă, ci faptul că, ştiindu-te între primii pe listă, venit cu vreo 12 ore înainte, nu reziști insolenţei unor responsabili cu repartizarea care trec pe dispoziţii de cazare ceea ce li se dictează la telefon. Din păcate, tehnologia în aceste cazuri nu poate ajuta.

Soluţii de informatizare a sistemului de cazări folosind SharePoint (IV)

2010-08-28T23:16:00.002+03:00

Înainte de dispoziţiile de cazare au fost următoarele:

Acum e rândul dispozițiilor de cazare. Acestea se eliberează de către comisia de cazare studenţilor care, în urma repartizărilor, au primit un loc în cămin.

Generarea dispozițiilor şi semnarea lor este ceea ce am realizat noi cu SharePoint, Excel şi Word. Pentru că nu am găsit nicio soluţie mai simplă, nici măcar cu Share Point Designer, am făcut aşa: am considerat ca date de intrare, într-o foaie Excel, pe cele necesare în dispoziţie: numele, prenumele, CNP-ul, anul de studiu, specializarea şi căminul în care studentul a primit cazare.

Într-un document Word am redactat şablonul pentru dispoziţia de cazare, după formatul cerut:

Chintesenţa soluţiei noastre e opţiunea Mail Merge din Microsoft Word: am setat ca în template să fie preluate datele din foaia Excel obţinând astfel toate dispoziţiile de cazare completate. La ultimul pas am ales să le păstrăm în documentul Word şi nu să trimitem documentul prin email.

Având un document cu toate dispoziţiile de cazare, în siteul nostru pentru cazări am creat o librărie de documente pentru care am stabilit workflow de colectare a semnăturilor Decanului şi celor ale Administratorului Şef.

Ambii vor fi înştiinţaţi prin email că dispoziţiile pot fi semnate. Mai departe, semnarea va presupune deschiderea documentului de către aceştia şi adăugarea semnăturilor în format electronic, prin inserarea imaginii scanate a semnăturii (se foloseşte pentru tipărire) şi digital, pentru identificarea corectă a semnatarului. Realizarea acestor paşi de aproximativ 1700 de ori (numărul de studenţi FEAA care au primit cazare în primul tur în 2009, deci şi numărul de dispoziţii de semnat) nu este prea facilă, dar tot de atâtea ori se semnează şi manual. Aceasta reprezintă o problemă căreia încă nu i-am găsit o soluţie.

Un ultim workflow se va activa când ultima semnătură a fost adăugată şi presupune expedierea unui email către secretariat pentru listarea dispoziţiilor de cazare. După ce sunt imprimate, dispoziţiile pot fi înmânate studenţilor, rămând ca numărul camerii să fie notat de către responsabilii acestui proces (cel mai probabil, studenţi din LSE sau OSE), în funcţie de camerele alocate Facultăţii în respectivul cămin şi de opţiunile studentului.

Etapele pentru finalizarea procesului de cazare a studenților se desfășoară, mai departe, la cămine (semnarea contractelor de cazare, plata fondului și chiriei de cămin, primirea camerei, încheierea procesului verbal de predare-primire).

Mai departe, după primul tur de cazare administrațiile căminelor centralizează locurile alocate dar neocupate și transmit fiecărei facultăți aceste informații. Comisia anulează dispozițiile studenților care nu s-au cazat, prin considerarea depășirii termenului de valabilitate al acestora. Apoi are loc eliberarea dispozițiilor de cazare către studenții care nu au primit în primul tur dreptul de cazare, în ordinea mediilor; dispozițiile de cazare eliberate în turul 2 sunt valabile 24 de ore. După aproximativ două săptămâni de la primul tur de cazare are loc redistribuirea locurilor rămase libere, către alte facultăți. Soluţiile noastre sunt valide pentru oricare dintre aceste tururi de cazare.

Vor urma concluziile.

Proiectul globe-trotter sau impactul culturii naţionale în project management

2010-08-20T20:00:00.012+03:00

După cum vă ziceam, pentru lucrarea de licenţă am abordat tema Tehnologii informaţionale pentru gestiunea proiectelor. Subiectul mi-a plăcut foarte mult, pentru că a presupus abordarea din mai multe perspective a managementului proiectelor. De asemenea, îmi amintesc cu plăcere de căutarea cărţilor prin biblioteci, lectura lor în pauzele dintre cursuri, de zecile de foi cu scheme, diagrame şi referinţe.

Revenind: am dedicat un prim capitol din lucrare aspectelor generale privind proiectele iar preţ de câteva paragrafe am scris despre impactul pe care dimensiunile culturale le au in gestiunea proiectelor. Şi, da, acest impact există. În cele ce urmează, vă prezint o sinteză a rezultatelor căutărilor mele privind acest subiect. La final, lista de resurse din care m-am documentat.

Pentru a justifica abordarea proiectelor din prisma culturii naţionale, se ridică următoarele întrebări referitoare la primele mari proiecte de succes: la construirea piramidelor, cât de compatibilă ar fi fost tehnica şedinţelor de demarare cu stilul autocratic al faraonilor egipteni? Sau cât de utile ar fi fost graficele Gantt la construirea Marelui Zid Chinezesc, ştiut fiind faptul că în China timpul nu este considerat întotdeauna o variabilă liniară? Răspunsurile la aceste întrebări trimit la gestiunea culturii în cadrul proiectelor.

Întrucât o organizaţie îşi desfăşoară proiectele într-un spaţiu naţional sau multinaţional, în care personalul are o anumită specificitate din prisma valorilor sociale, religioase, estetice, cultura organizaţională este puternic influenţată de cea naţională. Aşa cum un globe-trotter care face înconjurul lumii ajunge să conştientizeze cel mai bine diversitatea naţională, metafora proiectului globe-trotter vine să sugereze viziuni diverse induse în gestiunea proiectelor de diferenţele culturale.

O abordare a managementului comparat în proiecte preferată de literatura de specialitate o reprezintă modelul dimensiunilor culturale propus de Geert Hofstede. Acesta presupune măsurarea pe o scară de la 0 la 100 a următorilor indicatori:

indicele distanţei faţă de putere (IDP), care reflectă modul de percepţie al inegalităţii sociale, al puterii şi al autorităţii precum şi modul de relaţionare cu autoritatea;
individualismul (IDV), care vizează modul de relaţionare între indivizi şi grupuri;
masculinitatea (MAS), care urmăreşte implicatiile sociale şi emoţionale ale managerilor bărbaţi, respectiv femei;
indicele prevenirii incertitudinii (IPI), referitor la modul de a face faţă situaţiilor ambigue;
orientare pe termen lung (OTL), spre deosebire de orientarea către trecut şi prezent.

În proiecte, un prim aspect aflat sub influenţa acestor indicatori este structura internă. În ţările în care distanţa faţă de putere şi evitarea incertitudinii au valori ridicate (cum este cazul ţărilor din America de Sud) nu se recomandă structura matriceală pentru organizarea proiectelor. Pentru persoanele din aceste ţări existenţa mai multor şefi direcţi şi inversarea rolurilor şef-subordonat sunt generatoare de tensiuni.

În firmele din ţări colectiviste (individualitate redusă) şi având IDP ridicat (România, Bulgaria, Grecia, Venezuela, China etc.), iniţiativele pentru noi proiecte aparţin şefilor şi necesită sprijinul top managementului pentru a avea succes, iar managerul de proiect îşi formează echipa din cunoştinţe sau rude (sistem numit compadre în America Latină ).

În culturile masculine (cum sunt Elveţia, Japonia, Germania) instrumentele prin care managerul de proiect poate motiva echipa sunt caracterul inedit şi posibilitatea sporirii prestigiului în cazul reuşitei proiectului. În proiectele din ţări având MAS redus, precum Suedia, Norvegia sau Chile, accentul cade pe bunele relaţii de lucru, securitatea şi confortul muncii.

Un nivel al OTL redus, ca în Norvegia, Regatul Unit sau Australia, face ca şi proiectele să se deruleze într-un interval scurt. În plus, în aceste ţări se constată orientarea spre soluţii şi, per ansamblu, o aplicarea mai eficientă a practicilor de management în proiecte.

Un alt aspect fundamental în coordonarea proiectelor care nu este surprins în indicatorii anteriori este managementul timpului. Componentă a triplei restricţii ce defineşte orice proiect, conceptul „termen limită” primeşte accepţiuni diferite în culturi diferite: dacă în sfera culturală arabă sau balcanică se manifestă o atitudine mai puţin riguroasă, culturile germanice şi anglo-saxone sunt recunoscute pentru punctualitate. Zicala „Ceasul aleargă în Anglia şi se plimbă în Spania” a fost dovedită de practica cu proiecte. Mai mult, managerilor proiectelor care se desfăşoară la sud de Tropicul Capricornului li se recomandă să planifice activităţile incluzând rezerve de timp considerabile.

Gestiunea costurilor proiectelor manifestă particularităţi diferite în funcţie de sistemul contabil: spre deosebire de modelul european-continental, cel anglo-saxon, prin simplitate şi prin posibilitatea monitorizării în timp real a costurilor şi a rezultatelor, facilitează planificarea şi controlul proiectelor.

Şi abordarea funcţiilor managementului diferă: într-o organizaţie japoneză, planificarea solicită 70% din timpul alocat unui proiect, iar implementarea, 30%, în timp ce într-o organizaţie americană sau europeană procentele se inversează, după cum apreciază Ioana Cioca, manager în departamentul de marketing internaţional la Toyota Motor în Tokio.

Coroborând rezultatele mai multor cercetări, J. Rodney Turner a realizat un clasament al ţărilor compatibile cu activităţile de management al proiectelor, care plasează pe poziţii de vârf ţări ca Germania, Italia, Franţa şi Statele Unite ale Americii. Clasamentul vine să confirme că gestiunea proiectelor ca filosofie de management este mai eficientă în culturile occidentale, altfel spus, în acele ţări care au configurat sau au adaptat deja modele de management organizaţional.

În concluzie, atunci când vorbim de gestiunea diversităţii culturale în proiecte, trebuie să ne referim la cunoaşterea mediului cultural în care proiectele se derulează, dar mai ales folosirea acestor informaţii în găsirea echilibrului dintre factorii culturali şi cei operaţionali, tehnici ai proiectului.

Multe informaţii au fost culese din publicaţia Iniţierea şi derularea proiectelor în organizaţii de Irina Manolescu, apărută la Editura Tehnopress, în 2006. De asemenea, nu am putut să nu arunc un ochi şi în "Biblia MP", Manualul Gower de management de proiect. Diferenţele privind aspectele financiare în proiecte au fost spicuite din cartea Gestiunea financiar-contabilă a întreprinderii. Despre indicatorii lui Geert Hofstede o multitudine de informaţii am găsit pe site-ul sociologului, www.geert-hofstede.com precum şi în manualul de Management.

Portretul lui Dorian Gray, cartea

2010-08-16T18:24:00.000+03:00

Mi-am pus geniul în viaţă, iar în artă doar talentul!

(Oscar Wilde)

Portretul lui Dorian Gray este singurul roman publicat de Oscar Wilde. A avut însă răsunet cât pentru o întreagă bibliografie, reuşind să incendieze mediile literare londoneze de la sfârşitul secolului al XIX-lea, după cum afirmă Mircea Mihăieş în prefaţa ediţiei Polirom din 2001. Criticul explică cum romanul a devenit un exemplu uluitor al transferului artă-biografie: în 1895, într-un proces intentat scriitorului, procurorul a citat fragmente din roman care au constituit baza de acuzare a scriitorului.

Portretul expune două lumi între care dandy-ul Dorian Gray glisează: una obiectivă, a realităţii concrete şi una fantastică, a artei, care o oglindeşte cu fidelitate pe prima.

Firul epic urmăreşte involuţia lui Dorian Gray, un tânăr de o frumuseţe nemaiîntâlnită. Perfecţiunea fizică îl face pe eroul romanului subiectul obsesiei artistice a lui Basil Hallward. Fascinat de frumuseţea, tinereţea şi inocenţa tânărului, pictorul îi realizează acestuia un portret, care avea să se dovedească cea mai bună creaţie a sa.

Dorian îl va cunoaşte prin intermediul lui Basil pe prietenul său, lordul Harry: caracter puternic, acesta din urmă îl cucereşte intelectualiceşte pe Dorian cu teorii despre tinereţe, frumuseţe şi plăcere, iniţiindu-l pe tânăr deopotrivă în rafinamentul cât şi în tenebrele lumii moderne. Acest personaj cheie va fi cel care va avea un rol determinant în traiectoria lui Dorian, fiind cel care-l face conştient pe erou de propria-i frumuseţe, cultivând sămânţa orgoliului în sufletul-i (până atunci) pur, nealterat.

Intriga romanul este o secvenţă care are la bază mitul lui Narcis: gelos pe portretul său perfect, Dorian îşi doreşte ca acesta să îmbătrânească în locul lui iar el să-şi păstreze farmecul adolescentin. Dorinţa sa, rostită într-o doară, ia forma unui pact cu diavolul pentru că tabloul va prelua nu doar semnele trecerii timpului, dar şi urmele decadenţei în care se va afunda de-a lungul timpului, sub influenţa lui Harry.

Lectura acestui roman nu a fost una chiar uşoară, dată fiind complexitatea temelor abordate şi a inserţiilor filosofice ale lui Harry. Pe de-o parte, s-a întâmplat să mă pierd în replicile sale prea lungi şi să caut cu nerăbdare următoarea linie de dialog. Alte ori, replicile acestui personaj mi-au suscitat interesul, trimiţându-mă în clipe prelungite de meditaţie, admirând simplitatea cuvintelor care redau o idee complexă sau regăsind uluită păreri proprii. De exemplu:

"Valoarea unei idei nu are nimic de-a face cu sinceritatea celui care le exprimă. Cu cât omul e mai nesincer, cu atât mai intelectuală este ideea, pentru că în acest caz nu va fi colorată de dorinţele, nevoile sau prejudecăţile lui."

sau

"Ador plăcerile simple. Ele sunt ultimul refugiu ale celor complecşi."

ori

"Dacă o personalitate mă fascinează, atunci orice modalitate de expresie alege aceasta este absolut încântătoare."

Oricum, multor idei izolate, de neînţeles ca şi unor secvenţe neclare am reuşit să le dau contur ori conţinut odată cu vizionarea filmului omonim. Dar despre pelicula Dorian Gray, altădată.

Soluţii de informatizare a sistemului de cazări folosind SharePoint (III)

2010-08-14T22:08:00.002+03:00

Continui cu prezentare soluţiei propuse de echipa C1 pentru gestiunea în SharePoint a documentelor privind cazarea la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Iaşi.

Anterior am prezentat modalitatea de colectare a cererilor de cazare. La finalul acestei etape Secretariatul centralizează datele și afișează lista nominală a studenților care au solicitat cazare pentru anul universitar următor și opțiunile pentru cămine. Un raport sintetizat privind numărul de solicitări pe categorii de studenți (fete/băieți, specializări şi cicluri de studii) va fi trimis Direcției Generale Administrative. Aceasta, în funcție de numărul total de locuri și de cel de cereri, alocă Facultății un număr de locuri de cazare în căminele Universității.

Cum soluţia noastră presupune colectarea online a cererilor, etapa de introducere a datelor de pe aceste documente a fost eliminată. Lista cu cererile completate va fi exportată într-o foaie de calcul Excel, din care, aplicând diverse formule care să grupeze şi să sintetizeze datele, pot fi obţinute informaţiile necesare Direcţiei Generale Administrative.

Mai departe, în funcție de numărul de locuri alocat pentru FEAA, de opțiunile studenților și cazurile speciale, are loc repartizarea studenților pe cămine.

În repartizarea studenților, se admite o rezervă de maxim 5% din numărul de locuri, în funcție de necesități, pentru cazarea doctoranzilor înmatriculați la zi, în anul I, la 1 noiembrie. De asemenea, trebuie să se țină cont de faptul că numărul persoanelor cazate pe baza dosarelor sociale nu poate depăși 10% din numărul total de locuri alocate facultății. În plus, se acceptă rezervarea unor locuri pentru cazuri excepționale studenților care au obținut dreptul de cazare, dar nu se pot prezenta, din motive obiective, pentru a se caza. O altă restricție se aplică pentru locurile studenților plecați la studiu în cadrul programelor Erasmus-Socrates în primul semestru al anului universitar, care au obținut drept de cazare: pe aceste locuri se vor caza alți studenți, de la aceeași facultate, până la întoarcerea bursierului.

O modalitate prin care credem noi că am putea modela toate aceste date şi restricţii ar fi printr-o procedură în Oracle. Cum în primul semestru realizasem la Baze de Date II o procedură prin care alocam bursele de studiu în funcţie de mai multe restricţii, am propune şi aici o soluţie similară. Pare greu, ţinând cont de multitudinea restricţiilor, dar cu siguranţă nu e imposibil. Însă obiectivul principal pentru proiectul la E-comunicare… era familiarizarea cu SharePoint, pentru această etapă ne-am rezumat doar la propunerea unei idei de rezolvare.

Ca avantaj, subliniem următorul aspect: o repartizare automată ar degreva analistul FEAA de realizarea acesteia în manieră manuală, ceea ce ar însemna o reducere a procesului de la câteva zile la câteva ore, pentru verificarea soluţiei.

După repartizarea pe cămine, urmează eliberarea dispoziţiilor de cazare. Care va urma.

Găsit piesă

2010-08-10T18:53:00.000+03:00

De la TNI, mai exact de la piesa produsă de Mihaela Rădulescu mi s-a tras interesul de a asculta piesa asta. Apoi obsesia mi s-a reactivat odată cu trailerulul pentru Java 4 ever, angoasa crescând cu viteza cu care filmul se transmitea viral prin social media.

Într-un final, am dat de ea: Happy Together a celor de la The Turtles. Enjoy!

Imagine me and you, I do

I think about you day and night

It's only right

To think about the girl you love

And hold her tight

So happy together

If I should call you up

Invest a dime

And you say you belong to me

And ease my mind

Imagine how the world could be

So very fine

So happy together

{Refrain:}

I can't see me loving nobody but you

For all my life

When you're with me

Baby the skies will be blue

For all my life

Me and you

And you and me

No matter how they tossed the dice

It had to be

The only one for me is you

And you for me

So happy together

{Refrain}

Me and you

And you and me

No matter how they tossed the dice

It had to be

The only one for me is you

And you for me

So happy together

Me and you

And you and me

No matter how they tossed the dice

It had to be

The only one for me is you

And you for me

So happy together

How is the weather

So happy together

We're happy together

So happy together...

Soluţii de informatizare a sistemului de cazări folosind SharePoint (II)

2010-07-21T21:25:00.002+03:00

În postarea precedentă vă ziceam de proiectul pe care l-am făcut în SharePoint, pentru sistemul de cazări al FEAA. Încep seria de soluţii propuse de noi cu prima etapă din proces, depunerea cererilor de cazare.

Cererile de cazare pentru anul universitar următor (N+1) sunt preluate de cǎtre şefii de grupe de la secretariatul FEAA, sunt distribuite spre completare şi sunt depuse cu două luni înainte de încheierea anului universitar N. De asemenea, cererile trebuie însoţite de tabelul nominal semnat de studenţii grupei. În cazul în care un student nu completează cererea și nu semnează tabelul, se consideră, din oficiu, că nu are nevoie de cazare.

În cazul candidaților care au fost declarați admiși în primul an de studii, cererea de cazare se va completa odată cu depunerea contractelor/declarațiilor finale în dosarul de admitere.

Pe lângă furnizarea datelor de identificare (nume şi prenume, matricol, CNP, specializare şi anul de studiu), în cererea de cazare studentul va trebui să completeze o listă cu trei cămine din cele în care FEAA primeşte locuri, în ordinea preferinţelor.

Studenții care se încadrează în cazurile speciale și au acumulat numărul minim de credite vor depune la DPSS sau la secretariat, în funcție de tipul cazului, un dosar cu acte justificative.

Pentru colectarea informaţiilor despre studenţii care doresc cazare şi despre opţiunile lor, am creat o listă în care studenţii autentificaţi pe Portalul FEAA să introducă datele. Am creat apoi în un workflow de aprobare/respingere prin care, în momentul în care cererea este salvată, un task de verificare şi validare să ajungă la Secretariat şi la Decanat, aşa cum se realizează şi în prezent.

Cum simplificăm procesul în această manieră? Sunt eliminate cererile pe hârtie, şefii de grupă sunt degrevaţi de responsabilitatea privind colectarea lor de la colegi iar activitatea Secretariatului presupune doar verificarea datelor din cereri cu cele din baza de date privind studenţii. Dar de departe cel mai mare avantaj: dispare necesitatea culegerii datelor de pe cereri şi a introducerii lor în baza de date.

Modalităţi de îmbunătăţire? Destule, cele mai multe privind rafinarea soluţiei: de identificat (probabil din sistemul de autentificare din reţea, Active Directory) cum putem restricţiona accesul la cererile de cazare al studenţilor din an terminal; apoi, modul în care putem impune o regulă astfel încât un cămin ales pentru o opţiune să nu poată fi ales şi pentru celelalte. Un alt aspect de îmbunătăţit sesizat de Silviu, este faptul că un băiat poate selecta un cămin exclusiv pentru fete şi viceversa.

Urmează centralizarea şi sistematizarea datelor de pe cererile de cazare.

Soluţii de informatizare a sistemului de cazări folosind SharePoint (I)

2010-07-20T22:59:00.002+03:00

Unul dintre cele mai interesante proiecte pentru care am lucrat în timpul facultăţii a fost cel pentru disciplina E-comunicare şi e-documente din semestrul 2, anul I la masterul Sisteme informaţionale pentru afaceri; la curs l-am avut titular pe D-l Profesor Mircea Georgescu, iar la laborator pe D-l Profesor Valy Greavu, SharePoint Server MVP, doi dintre cei mai apreciaţi profesorii InfoEc+SIA.

Obiectul proiectului pentru aceasta disciplină, pentru care am lucrat împreună cu Mihaela şi Sorin, a fost sistemul de cazări de la FEAA. M-am bucurat că am primit această temă, pentru că în fiecare an universitar m-am lovit de anumite obstacole atunci când primeam o cameră de cămin. Iniţial credeam că putem schimba ceva, însă oricât de radicale ar fi schimbările induse de tehnologie, oameni puşi în poziţii decizionale pot rămâne constanţi în comportament. Revin în momentul potrivit la această idee.

Aşadar, pentru sistemul de cazări a trebui să realizăm o analiză a fluxului informaţional ca apoi să oferim o soluție informatică folosind Microsoft SharePoint. Acesta este unul din aspectele cele mai atractive la acest proiect: am avut de lucrat pe un sistem real, care nu s-a limitat la o propunere la nivel didactic, ci a mers înspre speranţă-tinzând-spre-înfăptuire de punct de lansare a implementării reale.

Pe scurt, despre cazări: studenții FEAA, înmatriculați într-unul dintre cele trei cicluri de studii, la cursuri de zi, care provin din altă localitate decât municipiul Iași pot primi locuri de cazare în căminele Universității. Sistemul presupune interacțiunea atât cu studenții, cu reprezentanții acestora (nu ştiu exact care dintre cele două organizaţii, LSE sau OSE) cât și cu structurile de decizie de la nivelul Universității.

Voi descrie aici, în mai multe episoade, sistemul şi soluţia propusă de noi, în aceeaşi manieră în care le-am prezentat la evaluarea proiectului: pentru fiecare etapă din proces, întâi varianta actuală, apoi soluţia noastră.

În următorul post, despre cererea de cazare.

Bursă pentru tineri

2010-07-08T10:23:00.005+03:00

Centrala Federală pentru Educaţie Politică din Germania şi Fundaţia Robert Bosch oferă 16 burse pentru tineri care provin din Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria şi sunt activi în domeniul educaţiei civice şi politice.

Obiectivele urmărite de iniţiatorii programului "Educaţie politică în acţiune" sunt: susţinerea dezvoltării democraţiei şi a răspunderii civile în ţările din Europa Centrală şi de Sud-Est, precum şi dezvoltarea legăturilor internaţionale în domeniul educaţiei civice. Programul oferă celor interesaţi posibilitatea unui stagiu de formare profesională la o instituţie de educaţie civică din Germania. Bursa include, pe lângă asigurarea cheltuielilor pentru perioada şederii în Germania, şi posibilitatea de a lua parte la seminarii de formare profesională în domeniu.

Oferta cuprinde două tipuri de bursă:

Programul Long-Term: 4-6 luni în care bursierul colaborează într-un proiect al unei instituţii germane gazdă.

Programul Mid-Term: 8-10 săptămâni în care bursierul realizează un proiect propriu în colaborare cu o instituţie-gazdă de profil.

Sunt căutate persoane, care:

se află la începutul activităţii profesionale, se implică în domeniul educaţiei civice şi se angajează în promovarea principiilor democraţiei şi a răspunderii politice a fiecărui individ;
doresc să iniţieze contacte noi pe plan internaţional, să devină colaboratori activi în reţelele europene de educaţie civică, să-şi lărgească orizontul profesional şi să-şi continue specializarea;
sunt activi în cadrul unui ONG, într-o instituție de educare sau o organizaţie interesată în educaţia civică şi politică.

Condiţii de participare:

cunoştinţe de limba germană suficient de bune astfel încât colaborarea cu colegii germani să fie posibilă;
cetăţenie dintr-una din următoarele țări: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Cehia sau Ungaria;
activitate într-o instituţie din domeniul educaţiei civice, fie ca angajat, fie ca liber profesionist sau voluntar;
vârsta curprinsă între 25 şi 35 de ani;
diplomă universitară sau o calificare echivalentă;
disponibilitatea de a se implica activ în proiecte şi capacitatea de a lucra independent.

Aplicarea este posibilă numai pentru unul dintre cele două programe.Termenul de depunere a aplicaţiilor este 15 iulie 2010.

Pentru formulare şi informaţii despre procedeul de aplicare, bursierii din anii precedenţi sau descrierea exactă a celor două programe vă rugăm să consultaţi pagina www.bpb.de/in-aktion sau să trimiteţi email la educatiepolitica2010@googlemail.com.

Bulbuci blogăreşti

2010-07-06T23:58:00.004+03:00

Încă un post de-al lui Marius Sescu mi-a suscitat interesul: Transparenţa în publicitate. Asta pentru că, în urmă cu ceva vreme, m-a uimit un aspect la un mare blogger ieşean ale cărui postări le urmăream, aspect care cred că se încadrează în şablonul de ţepe prezentate în articolul sus-menţionat.

Sursa indignării mele erau publicarea tarifelor practicate pentru articole "la cerere" şi a celor mai bune practici de gestiune a firmelor pentru care scrie astfel de posturi. Am fost trimisă atunci la colţ, să citesc nu-ştiu-care articol al lui Zoso, să înţeleg cum se învârt treburile (şi banii) în lumea bloggerilor mari. Nu l-am citit.

În microblogul meu încă nu am o pagină Despre, dar voi avea în curând. Până atunci, să vă explic viziunea mea. Blogging pentru mine înseamnă, la cele câteva postări pe care le am acum (în jur de 50), mai mult urmărirea altor bloguri: cele ale profesorilor mei, ale prietenilor şi ale colegilor şi cele ale altor oameni pe care nu-i cunosc, dar care au ceva de spus.

Şi, probabil ca cei mai mulţi oameni care au o tangenţă cu mediul online, caut informaţii pe bloguri şi forumuri înainte de a încerca un produs. Mă aşteptam ca în mediul online, dând la o parte pelicula publicitară pe care o recunosc de la o poştă, să găsesc păreri reale ale consumatorilor de diverse produse. Asta e premisa pentru următoarea comparaţie uşor forţată: tu, blogger, eşti vânzătorul de informaţii, formatorul de opinie, iar eu sunt clientul abonat la serviciile tale. Tu scrii, eu pot fi de acord cu tine, sau nu. Dar eu te urmăresc. M-ai convins probabil cu un articol bun, poate nici măcar conform cu părerile mele, dar scris de-o manieră elegantă. Deci, chiar pot spune că am încredere în ceea ce scrii. Şi atunci, cum să nu mă simt ... precum cititorii lui Jennifer Belle ori clienţii Orange din Polonia atunci când, citindu-ți lista de preţuri, îmi dau seama că articolul acela frumos despre cutare produs e posibil să fi fost scris la cerere, că sunt şanse ca tu nici să nu-l fi încercat*?

Într-adevăr, şi bloggeri trebuie să mănânce. Şi chiar nu ar trebui să dea cu piciorul în oferte. Dar unii (cei mari, după părerea mea), semnalizează cumva articolele plătite (de exemplu, Miranda pune un P în dreptul lor) sau le scriu pe siteuri specializate – cerecomand.ro îmi pare a fi conceput pentru asta. Am mai remarcat promovarea diverselor campanii sau branduri sub diverse strategii: autorul nu laudă excesiv un produs, ci îi mai precizează şi unul, două dezavantaje, eventual reale; ori îl încadrează în categoria produselor/serviciilor dorite.

OK, nu e aşa o tragedie: scrii sau publici advertoriale, fără să precizezi că sunt posturi plătite. Bravo, eşti întreprinzător! E posibil să te urmăresc în continuare, dar credibilitatea posturilor care susţin calităţile unui produs nu mai există pentru mine.

Dar merg mai departe cu postura blogger ca vânzător şi cititor în calitate de client spre un punct nevralgic. Când blogger fiind îmi cataloghezi drept cretine comentariile, pentru că reflectă o părere opusă de cea exprimată de tine, fii convins că ţi-ai pierdut clientul şi că mai ai de lucru la partea de comunicare în situaţii tensionate. Cu atât mai mult dacă publici recordurile de vizitatori unici, semn că totuşi îţi pasă de acest aspect.

Militez mereu pentru polemici civilizate. Cred că în astfel de situaţii identific semnalmentele unei persoane care ştie să vorbească într-o manieră elegantă şi fair-play. De aceea ader la următoarea axiomă: „Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente”.

* Susceptibile de o asemenea abordare pot fi şi câteva posturi de pe aici. Dar să lămurim: cel despre Sense a fost scris pentru a promova produsele întreprinderii la care lucrează mama, doar-doar mai câştigă firma nişte clienţi şi nu dă faliment. Articolul despre Hanu Ancuţei a fost scris în entuziasmul perelor în sos de vin. Menţiunea din final, privitoare la intenţia de a ne opri data viitoare la hanul concurent cred că mă exonerează de prezumţia de post plătit.

Jurnalul turistului: Parcul Querini

2010-06-12T23:08:00.013+03:00

Când v-aţi plimbat ultima dată cu picioarele goale prin iarbă? ne întreabă Marius Sescu. Preiau întrebarea lui pentru a vă povesti acea experienţă, chiar dacă, punând întrebarea în contextul postului, menirea-i era de a chibzui asupra proporţiei în care online-ul se regăseşte în activităţile noastre.

Ultima dată când am mers cu picioarele goale prin iarbă a fost în august 2009, în parcul Querini din Vicenza. Am avut o mare satisfacţie când am ajuns acolo, deoarece, în urmă cu doi ani îl căutasem fără izbândă câteva ceasuri bune prin centrul istoric al oraşului. Şi anul trecut am fost induşi în eroare de semnele turistice (nu era o regulă cum că pe o hartă nordul trebuie să fie reprezentat în partea superioară?!), dar în final căutarea ne-a fost însă răsplătită. Dacă ar exista raiul aşa cum e descris în concepţie profană, ca un loc liniştit cu verdeaţă, parcul Querini e raiul.

Spectaculozitatea parcului e dată, în primul rând, de cei peste 121000 de metri pătraţi de spaţiu verde. Din spatele palazzo-ului Querini porneşte o alee flancată de copacii bătrâni şi statui, alee care străbate parcul de-a lungul, până la un iaz însufleţit de broscuţe, raţe şi peşti.

În mijloc lacului se află o insulă foarte fumos amenajată (inaccesibilă publicului, din păcate) din mijlocul căreia străjuieşte un templu.

Am remarcat mulţi locuitori ieşiţi la picnic ori care citeau întinşi pe iarbă, copii care se jucau şi care alergau, astfel că am trecut peste bariera neaoşă "Nu călcaţi iarba!" (inexistentă, de altfel, în lista de reguli privind comportamentul în parc) şi, da!, mi-am scos sandalele :). Entuziasmul, suprins de cameramanul amator într-un filmuţet never-to-be-posted-on-youtube, mi l-am manifestat prin replica memorabilă Uite mama, merg desculţă în iarbă!

Plămânul verde al oraşului, aşa cum e numit parcul, este şi o sală de fitness în aer liber având o multitudine de aparate pentru exerciţii fizice, similare cu mecanismele pe care se urca, sărea sau de care se ferea Hercules în jocul omonim. Toate cu indicaţii privind efortul pentru grupe diferite de vârstă şi cu efectele induse, explicaţii foarte detaliate menite probabil să suplinească absenţa instructorului.

Spre deosebire de parcurile noastre, care îmi par sobre cu aleile din pavele moderne şi băncile care te obligă să şezi mumos, în Querini ai libertatea să faci tumbe, dacă vrei şi poţi. Ca şi cum aceste parcuri ar avea destinaţii diferite.

Totuşi, îmi propun să vă prezint într-un post viitor şi parcul din Roman, codrul meu de suflet, care nu este cu nimic mai prejos în privinţa spectaculozității faţă de Querini. Cu atât mai mult cu cât zilele astea am aflat că este cel mai mare parc din Moldova.

Alain Chamfort, Les beaux yeux de Laure

2010-06-09T12:06:00.013+03:00

La cursul de franceză am primit spre vizionare/analiză videoclipul piesei Les beaux yeux de Laure a lui Alain Chamfort. Iar dacă piesa e referită aici, înseamnă că e ceva deosebit. În primul rând, e în franceză şi e un cântec simplu. Exact pe gustul meu, adică. Totuşi, mai există un aspect demn de apreciere: originalitatea protestului lui Alain Chamfort - despre originalitatea videoclipului nu se poate vorbi, însuşi artistul recunoscând că s-a inspirat dintr-un videoclip de al lui Bob Dylan.

Explicaţia pentru simplitatea videoclipului (necesară pentru acei curioşi care nu ştiu franceză) este următoarea: întrucât vânzările ultimului album al lui Alain Chamfort nu fuseseră la nivelul aşteptat de casa de discuri, aceasta a încheiat brusc contractul cu artistul. Până la urmă, nevoia a fost sursa creativităţii: Alain Chamfort a filmat într-o oră videoclipul pentru piesa Les beaux yeux de Laure, cu ajutorul prietenilor, toată acţiunea însemnând derularea unor pancarte pe care sunt scrise versurile piesei.

Alain Chamfort a mers însă mai departe şi a reacţionat (sau a protestat) într-o manieră artistică: pe parcursul clipului, pe pancarte apar inserate o serie de cuvinte, nu tocmai versurile piesei ci explicaţii pentru simplitatea videoclipului (« Bon d'accord, je me suis pas cassé pour mon clip. Mais j'ai une excuse. J'ai été viré de ma maison de disques, ils allaient pas en plus me payer un clip, alors j'ai pompé ce clip de Dylan qu'on a tourné en 1 heure »).

Mai departe, după alte câteva versuri, Alain Chamfort reia adresarea directă faţă de auditoriu şi îşi exprimă disponibilitatea de a colabora (« A propos, si vous avez des concerts, des mariages, des communions, des ouvertures d'hypermarchés, ça m'intéresse») şi îşi promovează albumul -« Si mon dernier album est toujours en vente, c'est une idée-cadeau sympa, il s'appelle Le Plaisir et moi je m'appelle Alain Chamfort ».

În final, câteva cuvinte care să-l recomande: « J'en profite pour passer un message personnel. Je cherche une maison de disques. Je suis gentil, propre et bien élevé et j'ai écrit Manuréva ».

Mi-a plăcut foarte mult ideea, e una foarte îndrăzneaţă. Şi a şi funcţionat: nu numai că artistul a fost contactat de altă casă de discuri, dar a primit şi premiul Victoire de la Musique pentru cel mai bun videoclip.

Se poate

2010-05-26T22:30:00.007+03:00

Întrucât am ajuns la saturaţie ascultând lamentări, indiferent de subiect (oricum, etern vinovat este sistemul), mi-am propus, în primul rând, să încetez eu însămi cu plângerile şi să renunţ la pasivitate. Ceea ce urmează e o corelare a acestor imperative.

Mai concret: zilele trecute ~~fusei~~ am fost la Roman şi la Piatra Neamţ cu chestiuni administrative. Am apreciat următoarele lucruri:

pe marginea drumului european Iaşi-Roman nu mai sunt aşa de multe gunoaie; se taie iarba, chiar!
în trei puncte de lucru distincte ale Registrului Comerţului am fost tratată foarte politicos, de către toţi angajaţii;
într-o locaţie a instituţiei respective am surprins refuzul categoric al unei Doamne de dincolo de ghişeu pentru o punguţa roz de cadou "ataşată" unui document contabil;
la Poliţia Piatra Neamţ se eliberează bonuri de ordine: contribuabilul vine, ~~se cruceşte în faţa masinăriei futuriste,~~ selectează ghişeul la care are treabă, apasă butonul, ia bonul şi aşteaptă să fie chemat. Civilizat!

Se poate!

Ups! Eroare

2010-05-18T16:17:00.009+03:00

Gestiunea mesajului de eroare HTTP 404 Not Found este pentru unii designeri o posibilitate de manifestare a creativităţii. M-am convins de asta după ce am văzut exemple de astfel de pagini aici.

Iată că mai adaug şi eu la colecţie un exemplu inedit de eroare 404, captată de eDeni de pe un site cu articole ale programatorilor de la Microsoft:

Unfortunately it seems that our error handling page has, ironically, an error. It's going to be one of those days.

Rațiunea de a consuma mai multe resurse pentru a personaliza o astfel de pagină merge dincolo de necesitatea uniformității designului. Se pare că numai 23% din utilizatorii care întâmpină acest mesaj fac o încercare de a mai regăsi pagina în cauză. Aceasta înseamnă că, în medie, 77% din utilizatori atrași pe un site pot fi pierduți din cauza acestei erori. Este totuși un procent semnificativ...

Am găsit un site dedicat în totalitate erorii 404, în care se fac și o serie de recomandări pentru proiectarea paginii. Dacă în mesajul acestei erori este folosit un limbaj non-tehnic și un ton dezolat, utilizatorului îi este mai clar ceea ce se întâmplă cu resursa căutată. Ideal ar fi că o astfel de pagină să conțină linkuri la pagina principală sau la cea FAQ și/sau un câmp conectat la motorul de căutare al site-ului ori o listă de link-uri care conțin sintagme similare cu ceea ce s-a căutat inițial.

De reținut, de implementat sau de propus în proiectele de dezvoltare a aplicațiilor web!

Jurnalul drumețului: Hanu Ancutei

2010-05-08T22:53:00.010+03:00

La Hanu Ancuței am ajuns după ce ne-am delectat intelectualicește cu o porție din istoria românilor la Cetatea Neamț. Hanul se află la aproximativ 40 de km de la Târgu Neamț și 27 de km de la Roman, pe drumul spre Suceava (E85).

În locul cu pricina, atenția ne-a fost atrasă de banerele ostentative care ne invitau la prânzul drumețului la Hanul Răzeșilor, noi căutându-l pe cel al Ancuței și neștiind nimic despre vreun rebranding nefericit. Situația confuză se datorează discreției Hanului căutat: niciun afiș luminos sau colorat nu ne-a indicat care din locații e toposul sadovenian.

Identitatea restaurantului este însă puternic ilustrată în interior: începând cu orchestra de lăutari și continuând cu mesele, scaunele și decorurile, totul este impregnat de un aer rustic. Iar impregnat nu în sens de artificial, de impus, ci cât mai autentic cu putință. Ulcele din lut, păpuși tradiționale, ștergare (unul acoperă foarte discret brandul Coca Cola de pe frigider), felinare, poze vechi, butoaie cu vin, prosoape românești și multe, multe alte elemente de decor, toate ne fac să ne simțim mai degrabă într-un muzeu al satului român decât într-un restaurant. Asta dacă atmosfera nu ar fi întreținută, de asemenea, într-o manieră discretă, de orchestra de lăutari.

Impresionată am fost și de Ancuța. Exact cum a fost creionată de Sadoveanu, Ancuța cea contemporană cu noi umblă ca un spiriduș încolo și-ncoace, rumenă la obraji cu catrința-n brâu și cu mânicile suflecate: impărțea vin și mâncăruri, râsete și vorbe bune. Atât de sprintenă, că nu am reușit să o surprind decât în imaginea de mai jos. A i se vedea opincile!!!

Că veni vorba de portul românesc: chelnerii toți sunt îmbracați tradițional. Este oarecum firesc, altfel ar face notă discordantă. Din altă perspectivă, cea a serviciilor, nu am ce le reproșa: cred că au fost cei mai amabili și mai promți chelneri care ne-au servit vreodată. Uneori prea promți :).

Iar mâncarea... Ooo, mâncarea! Menționez că nu eram înfometați, adică nu putem pune următoarele impresii pe seama principiului "mi-e foame, aș mânca orice". Am comandat un preparat numit bulz românesc după care nu am avut absolut niciun regret dietetic dar de la care am revocat amintiri din vremurile în care și bunica îmi pregătea așa ceva. L-am savurat bucățică cu bucățică... Apoi, am fost realmente cucerită de un desert de pere în sos de vin și de niște găluște cu prune partajate de conviv. Ca să fiu riguroasă în pseudo-recenzia mea culinară, mai zic că prețurile au fost foarte OK iar porțiile consistente, mai puțin perele care erau... una (totuși, sosul fiind dulce, nici nu cred că mergea mai mult de o pară). Așadar, doi clienți foarte mulțumiți.

Mă gândeam că, din punct de vedere al promovării, afacerea Hanu Ancuței (btw, una romașcană) a adoptat cea mai bună strategie: fiind un topos promovat intens în literatură și în manuale, nu văd (ce-i drept, nici nu am ochi de marketer) altă strategie decât punerea în scenă a unui cadru cât mai apropiat de cel de descris de Sadoveanu. Iar de aici, a alege decorul, preparatele culinare, modurile de promovare nu sunt decât acțiuni firești.

Aici găsiți câteva tururi virtuale ale restaurantului, pentru a vă convinge de cele spuse de mine. Enjoy!

p.s. Data viitoare alegem Hanul Răzeșilor, pentru comparație. La plecare, în tinda acestuia am remarcat o mândră îmbrăcată în straie populare, ceea ce m-a intrigat. Oare cele două hanuri împart aceeași felie de drumeți? Și cum se diferențiază? Things for me to find out.

Jurnalul turistului: Castele legendare

2010-05-07T23:32:00.009+03:00

În Italia, foarte aproape de Vicenza, se află Montecchio Maggiore, un oraș bătrân, locuit încă de la sfârșitul Epocii de Piatră, invadat și ocupat de mai multe ori. Ce este special la acest oraș ? Adică dincolo de farmecul specific orășelelor liniștite din Italia și dincolo de amestecul bine gândit de vechi și rustic, pe de-o parte, și nou – modern, pe de altă parte…

… dincolo de acestea, de aici își trage seva cea mai celebră poveste de dragoste. Da, despre Romeo și Julieta e vorba. Și aceasta de la cele două castele din imaginile de mai jos, construite în jurul anului 975 și care au fost sursa de inspirație în 1552 pentru Luigi del Porta din Vicenza. Mai departe, pornind de la legenda cronicarului italian, Shakespeare a creat celebra piesă dramatică, plasând acțiunea în Verona.

În prim plan, ziduri din Castelul lui Romeo. În planul secund, Castelul Julietei

Imagine panoramică asupra orașului, din Castelul lui Romeo

Castelul lui Romeo, văzut din cel al Julietei

Istorie și legendă

Copii miniaturale ale castelelor, la intrarea în oraș

Ups! Gândăcel pe Youtube

2010-05-07T22:45:00.006+03:00

Iată ce frumusețe de mesaj am fost în stare să scot la iveală din Youtube:

Originalitatea mesajului e de apreciat, nu? A team of highly trained monkeys are being dispatched to deal to this situation.

Campania InfoEc "Mie imi pasa"

2010-05-05T22:28:00.016+03:00

Anul trecut am fost tangent implicată în organizarea primei ediții a licitației pentru constituirea bursei John Brava, alături de colegii de la InfoEc. Ce a iesit? Am strâns o sumă considerabilă care a fost donată și o mulțime de oameni simpatici. Pentru că, InfoEc este familie, respect și onoare (aici l-am citat pe Silviu, InfoEc-er :) ). Mă bucur că evenimentul se organizează și anul acesta, se pare că se conturează premisele unei tradiții la specializarea noastră.

Procedura este cea clasică, nițel adaptată: studenții și profesorii scot la licitație diverse produse sau servicii (anul trecut am oferit, printre altele, caricaturi ale profesorilor, un tuban, un peștișor, publicații emblematice, un tort, o invitație la cafea cu Domnul Mircea Georgescu, gadget-uri - cum altfel?!). Produsele sunt apoi licitate în cadrul evenimentului, fericiții posesori le plătesc la final și toată lumea se simte extraordinar.

Ediția de anul acesta iese din amfiteatru și se orientează și înspre piață, cea a muncii. Din acest motiv, reiau invitația Domnului Profesor Valentin Măzăreanu adresată reprezentaților mediului de afaceri ieșean de a oferi spre licitație o carte, un pachet software, un trainship, o zi cu “porți deschise” în firmă, un număr de ore de consultanță, un stagiu de practică sau orice altceva care să aibă oarece legătură cu domeniul nostru, Informatica Economică. Mai multe detalii despre modalitatea de a intra în legătură cu organizatorii evenimentului și despre destinația banilor aici.

Așadar, ne vedem în B1 pe 13mai, la ora 18!

Jurnalul turistului: episodul Ruginoasa

2010-04-18T21:48:00.016+03:00

Din seria "castele enigmatice de pe ruta Iași-Roman", după Palatul Sturdza de la Miclăușeni, azi am încercat să descoperim Palatul lui Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa.

Palatul lui Cuza se dezvăluie fragmentar printr-o perdea de copacii, ani de zile intrigându-mă în drumul spre casă cu trenul. Acest palat și cel de la Miclăușeni au multe aspecte istorice şi arhitecturale în comun: fiind proprietăți ale familiei Sturdza, ambele au fost construite în stil neogotic, înconjurate de parcuri și îmbogăţite spiritual cu câte o biserică.

De asemenea, istoria a fost tumultoasă și pentru această capodoperă, vorbindu-se chiar despre blestemul de la Ruginoasa. Chiar dacă îi este atribuit lui Alexandru Ioan Cuza, Domnitorul a fost doar unul dintre locatarii alatului. După 200 de ani în care s-a aflat în posesia familiei Sturdza, Domnitorul Cuza a transformat Palatul în reședință de vară. Următoare proprietară a fost nora lui, Maria Moruzzi, care, dintr-o idilă cu Ionel I. C. Brătianu, l-a născut în această reședință pe Gheorghe I. Brătianu.

De unde aceste informații? De pe internet, desigur! Pentru că, revenind la excursia noastră de azi, am descoperit că Palatul are porțile ferecate pentru restaurare până în octombrie, fiind inclus într-un program guvernamental de reabiliatare a monumentelor istorice:

Nu-i nimic, revenim în toamnă.

Când mult devine prea mult

2010-03-31T11:25:00.021+03:00

Cei de la Google au conştientizat la timp impactul publicităţii invazive şi a inclus următoarele în lista lucrurilor în care ei cred:

Suntem de părere că publicitatea poate fi eficientă fără a fi invazivă. Nu acceptăm publicitatea de tip pop-up, deoarece aceasta îngreunează vizionarea conţinutului pe care l-aţi solicitat. Am descoperit că anunţurile text relevante pentru persoana care le citeşte obţin rate de clic mult mai mari decât anunţurile care apar în mod aleatoriu. Orice agent de publicitate, fie el mic sau mare, poate beneficia de pe urma acestui mediu foarte vizat.

Business Magazin nu a aderat la o astfel de politică, reuşind să-mi scoată un fir alb mai de fiecare dată când intru pe site-ul lor:

Peste faptul că, la un moment dat, patru Opel-uri parchează în centrul ecranului, acoperind tot textul, am trecut. Faptul că în parcare apare acum şi un Ford mă duce cu gândul că situaţia nu este favorabilă nici uneia dintre cele două companii: cărei firme i-ar conveni ca, în spaţiul publicitar pentru care a dat o sumă considerabilă, să apară şi concurenţa?! Utilizator – lost, Opel & Ford – lose, Business Magazin - … ? Lose-lose-lose situation.

LATER EDIT:

Şi pe Wall Street se întrec maşinile ca la raliuri - aici cred că reclama Opel chiar este suprapusă peste cea pentru Dacia:

Jurnalul turistului: episodul Miclăușeni

2010-03-30T21:56:00.024+03:00

În urmă cu o lună am întreprins o excursie la Judeţ – aşa cum zice Bunica Reşedinţei judeţului Neamţ. Toată săptămâna ce a precedat mini-excursia am urmărit prognoza meteo aşteptând o schimbare miracoloasă de la norii şi ploaia prevestiţi; găsisem pe un site previziunile până la nivel de oră şi de aici alte frământări: „Deci, pentru a prinde soare la Piatra Neamţ în intervalul 14-15, trebuie să plecăm din Iaşi la... Stai, câţi kilometri sunt? Şi la Roman cât trebuie să stăm?” şi tot aşa. De ce aşa mare agitaţie, vă întrebaţi? Răspuns retorico-răutăcios: nu mă cunoaşteţi?!? Răspuns elaborat: ratasem de prea multe ori experienţa Telegondola (ba ajunsesem în Piatra într-o zi de luni, ba eram cu treburi oficiale, ba etc). Romaşcancă fiind, resimţeam o frustrare faţă de proximitatea fizică şi pretextele care se iveau. Deci, răbdare nu mai aveam.

Însă, înainte de Piatra Neamţ, episodul Miclăuşeni.

Înarmaţi cu cafea (nu întrebaţi de ce) şi documentați de pe Wikipedia despre primul nostru popas, am demarat din Iaşi întreţinându-ne cu o tachinare:

„-Ai să vezi că nu se cheamă Miclăuşeni.

-Ba da!

-Ba nu! Te las acolo dacă nu se cheamă aşa!

-Îmi dai o ciocolată dacă am dreptate!”

... care a ţinut toţi cei 65 de km până la Castel. Am avut dreptate, am primit şi ciocolată.

La Miclăuşeni am găsit de fapt trei obiective. Primul a fost un parc în stil englezesc, care în condiţiile meteo din februarie părea un codru. (Care condiţii, întrebaţi? Păi, la ora 11, soare timid, dar suficient cât să topească zăpada - „!@$^*#¤%&/ de previziuni meteorologice.) Revin: deşi nu foarte departe de drumul pseudo-european, în acel petic de pădure reuşisem să ne detaşăm de tot orice urmă de zgomotul intern, alb sau cromatic.

Astfel, când am ajuns la Castel ne simțeam ca Alice. Da, în Țara Minunilor.

Castelul Sturdza, care datează din secolul al XVII-lea, este o capodoperă arhitectonică în stil baroc. Istoria Castelui este impresionantă: de la conac boieresc, a ajuns spital militar în timpul Primului Război Mondial şi gazdă pentru prizonierii nemţi din timpul celui de-al doilea. Perioada comunistă nu avea să-i atribuie destinaţii mai fericite, castelul fiind depozit militar de explozibil, casă de odihnă pentru copii, iar din 1960 până în 2001, şcoală pentru copiii cu deficienţe mentale grave. Pe lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi, obiectivele de la Miclăuşeni au fost incluse în anul 2004, castelul aflându-se încă în proces de restaurare şi consolidare. Păcat că nu l-am putut vizita in interior!

Mai sus am găsit Biserica cu hramurile "Sf. Voievozi" şi "Buna Vestire", datând din 1787. Se pare că lăcaşul de cult are o frumoasă catapeteasmă în stil baroc şi numeroase obiecte de cult valoroase aparținând familiei Sturdza.

Întrucât era într-o zi de sâmbată, Biserica era închisă şi nu am îndrăznit, în ţinutele noastre prozaice, să rugăm o măicuţă să ne-o prezinte.

Stay tuned!

Dilema "Find a bug si Modele cu pret de Martisor!"

2010-02-27T21:03:00.001+02:00

There are no significant bugs in our released software that any significant number of users want fixed.
Bill Gates

De pe tarafashion.ro citire:
Mă scuzaţi, ceva nu se leagă...

Eu ştiu următoarele:

orice aplicație informatică, fără excepție, are buguri. Pe scurt, erori de programare sau de design pot determina rezultate incorecte sau neașteptate ori pot fi cauza unor comportamente indezirabile în program. Da, identificarea bug-urilor de către utilizatori este răsplătită, de exemplu, de Mozilla sau de către Google, dar în anumite condiţii şi nu în scop promoţional.
unul dintre obiectivele unei aplicaţii de comerţ electronic, cum e cazul acesteia, poate fi şi culegerea a cât mai multor date despre clienţi, chiar şi potenţiali. Acest obiectiv se atinge atunci când utilizatorul, pentru a face o acţiune pe site-ul respectiv, se înregistrează, deci trimite în baza de date informaţii personale. Mai departe, cu aceste informații, firma poate să îşi adreseze mai bine e-clienţii. Sau, foarte bine, poate să îi "bombardeze "cu spam ori să trasmită terţilor datele despre consumatori.

Nu înţeleg cum cei de la Tara folosesc ceea ce am zis eu la primul punct pentru a ajunge la cel de al doilea. Ce îmi scapă? Explicații sau rectificari pentru cele de mai sus sunt binevenite.

Keep on testing!

Despre cafea

2010-02-26T06:00:00.001+02:00

if(coffee.pot==EMPTY)
{programmer->brain=OFF};

Încă un cântecel pe versurile căruia am lucrat la cursul de franceză: Oldelaf şi Monsieur D, Le café. Nu mi se pare adecvat titlul clipului de pe Youtube, dar l-am ales pe acesta dintre celelalte întrucât are şi traducerea versurilor în engleză. Mesajul este unul destul de clar, deşi greu de acceptat:

Pour bien commencer,
Ma petite journée,
Et me réveiller
Moi je pris un café

Un arabica,
Noir et bien corcé,
J'enfile ma parka,
Cà y est je peux y aller

"Où est-ce que tu vas?"
Me crit mon aimée
"Prenons un kawa,
Je viens de me levée"

Et tant en avance,
Et un peu forcé,
Je change de sens
et reprend un café

A 8 heure moins le quart,
Faut bien l'avouer,
Les bureaux sont vides,
on pourrait s'ennuyer

Mais je reste calme,
Je sais m'adapté
Le temps qu'ils arrivent,
J'ai le temps pour un café

La journée s'emballe,
Tous le monde peut bosser,
Au moins jusqu'à l'heure...
De la pause café!

Ma secrétaire entre
"Fort comme vous l'aimez!"
Ah mince, je viens d'en prendre,
Mais maintenant qu'il est fait...

Un repas d'affaires,
Tout près du sentier,
Il fait un temps superbe,
Mais je me sens stressé

Mais colègue se marrent
"Détends-toi Renée!
Prends un bon cigare,
Et un p'tit café!"

Une fois fini,
Mes colègue creuvés,
Appelle un taxi,
Mais moi j'ai envie de sauter!

Je fais tout Paris,
Pis je trouve un troquet,
J'commande un déca,
Mais re-caféiné!

Mmmh...

J'arrive au bureau,
Ma secrétaire me fait
"Vous êtes un peu en retard,
Je me suis inquiétée"

Oh!...je la jète par la f'nêtre
Elle l'avait bien cherhcée!
D'façon faut que je rentre,
Mais avant...un café!

Attendant le métro,
Je me fait agréssé,
Une p'tite vieille me dit
"Euh, vous avez l'heure s'il-vous-plaît?"

Oh, j'lui casse la tête,
Et j'la pousse sur le quai
Je file à la maison
Et j'me sers un... devinez!

"Papa, mon papa,
En classe je suis premier!"

PUTIN MAIS QUOI!!!
TU VAS ARRETE DE ME FAIRE CHIER!!!
MAIS QU'IL EST CON CE GOSSE!!!
EN PLUS I'SE MET A CHIALER!!!

J'menferme dans la cuisine,
Il reste un peu de café!

CA FAIT QUELQUE JOURS,
QUE JE SUIS ENFERME,
J'SUIS SEUL DANS MA CUISINE,
ET JE BOIS DU CAFE!!!

IL FAUDRA BIEN QU'JE DORME,
LES FLICS VONT ME CHOPER,
ALORS JE CLOUS LES PORTES,
ET JE REPRENS DU CAFE!!!

Switch to decaf!

Pro causa

2010-02-24T23:32:00.001+02:00

Sunt prea multe lucruri în neregulă în jurul nostru: războaie inutile, boli în fața cărora aplecăm capul cu neputinţă, minuni naturale distruse sau pe cale de dispariție... și câte şi mai câte.

Deși îmbrățișez cele mai multe idei care combat cauzele ori ameliorează efectele celor de mai sus, îmi este greu să schimb modul în care fac unele lucruri pentru a susține o cauză. Totuși, adesea mă mai scutură un caz sau mă motivează o campanie bine gândită ori sunt impresionată de un proiect. Şi atunci fac ceva astfel încât să contribui, învăţ lecţia şi încep/încerc să imprim schimbarea în atitudine şi comportament.

Una dintre cele mai recente cauze care m-a atins e orientarea spre organic. Moft sau sănătate, adevărul este, desigur, la mijloc. Dar, după cum ziceam, nu mi-e deloc uşor să pun în practică o astfel de schimbare radicală: aceste produse sunt intangile din cauza prețurilor (corecte sau nu, asta e altă discuţie). Mă opresc în faţa etichetei unui produs care promite că mă va ajuta să dau viaţă zilelor şi zic "Nu acum. Poate când îmi va fi dublat salariul...". Gata susţinerea cauzei pro-organic? Nu. Îmi parvine linkul spre următorul filmuleţ:

Remain eco (at least)!

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

2010-02-23T22:56:00.002+02:00

"Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte - e un basm, dar ce basm! Atât de bogat fiind el în sensurile lui, eu n-am să îndrăznesc să vă spun decât trei lucruri: e un basm inexplicabil, inepuizabil şi inconturnabil."

Lidia Bodea

Am văzut vineri la Teatrul Naţional Iaşi spectacolul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Piesa, promovată ca "o rescriere modernă şi curajoasă, plină de haz sănătos şi de personaje fără de moarte care şi-au păstrat tâlcul intact", s-a ridicat la nivelul aşteptărilor, ba chiar l-a depăşit. Vorbim totuşi de TNI, de o echipă tânără şi unul dintre cele mai complexe basme româneşti.

De ce să mergeţi la teatru, în general, şi la Tinereţe fără bătrâneţe... în special? Pentru a viziona o punere în scenă magistrală a fondului unui basm, atât de bogat în sensuri, într-o formă inedită, actuală; pentru un contact timid cu teatrul neconvenţional la Uzina cu Teatru. Pentru că reprezentarea unei specii dramatice este un spectacol unic, adresat doar celor câţiva spectatori. Pentru o veritabilă experienţă 3D, fără duble, fără gag reel, fără popcorn, fără Zoo urban.

Remain Prince Charming!

English, my love...

2010-02-21T22:17:00.002+02:00

Cunosc limba engleză, zic eu, bine. M-am dezobişnuit de a mai citi subtitrătile filmelor, rapoartele în această limbă pe care trebuie să le fac sunt inteligibile; mă descurc. Prin comparaţie, limba franceză mi se părea mai dificil de învăţat, având prea multe cazuri speciale: pentru orice regulă, şi câteva excepţii.

Asta, până am dat de următorul exerciţiu de dicţie, o poezie ce reuneşte aproximativ 800 dintre cele mai uzuale excepţii de ortografie şi de pronunţie ale limbii lui Shakespeare. Deodată, gramatica francezei mi se pare sistematică.

Aşadar, vă invit la testul suprem: citiţi cu voce tare următorul text:

The Chaos

by Dr. Gerald Nolst Trenite

Dearest creature in creation,
Study English pronunciation.
I will teach you in my verse
Sounds like corpse, corps, horse, and worse.

I will keep you, Suzy, busy,
Make your head with heat grow dizzy.
Tear in eye, your dress will tear.
So shall I! Oh hear my prayer.

Just compare heart, beard, and heard,
Dies and diet, lord and word,
Sword and sward, retain and Britain.
(Mind the latter, how it's written.)

Now I surely will not plague you
With such words as plaque and ague.
But be careful how you speak:
Say break and steak, but bleak and streak;

Cloven, oven, how and low,
Script, receipt, show, poem, and toe.

Hear me say, devoid of trickery,
Daughter, laughter, and Terpsichore,
Typhoid, measles, topsails, aisles,
Exiles, similes, and reviles;

Scholar, vicar, and cigar,
Solar, mica, war and far;
One, anemone, Balmoral,
Kitchen, lichen, laundry, laurel;
Gertrude, German, wind and mind,
Scene, Melpomene, mankind.

Billet does not rhyme with ballet,
Bouquet, wallet, mallet, chalet.
Blood and flood are not like food,
Nor is mould like should and would.

Viscous, viscount, load and broad,
Toward, to forward, to reward.
And your pronunciation's OK
When you correctly say croquet,
Rounded, wounded, grieve and sieve,
Friend and fiend, alive and live.

Ivy, privy, famous; clamour
And enamour rhyme with hammer.
River, rival, tomb, bomb, comb,
Doll and roll and some and home.

Stranger does not rhyme with anger,
Neither does devour with clangour.

Souls but foul, haunt but aunt,
Font, front, wont, want, grand, and grant,
Shoes, goes, does. Now first say finger,
And then singer, ginger, linger,
Real, zeal, mauve, gauze, gouge and gauge,
Marriage, foliage, mirage, and age.

Query does not rhyme with very,
Nor does fury sound like bury.
Dost, lost, post and doth, cloth, loth.
Job, nob, bosom, transom, oath.

Though the differences seem little,
We say actual but victual.
Refer does not rhyme with deafer.
Feoffer does, and zephyr, heifer.
Mint, pint, senate and sedate;
Dull, bull, and George ate late.
Scenic, Arabic, Pacific,
Science, conscience, scientific.

Liberty, library, heave and heaven,
Rachel, ache, moustache, eleven.
We say hallowed, but allowed,
People, leopard, towed, but vowed.

Mark the differences, moreover,
Between mover, cover, clover;
Leeches, breeches, wise, precise,
Chalice, but police and lice;
Camel, constable, unstable,
Principle, disciple, label.

Petal, panel, and canal,
Wait, surprise, plait, promise, pal.
Worm and storm, chaise, chaos, chair,
Senator, spectator, mayor.

Tour, but our and succour, four.
Gas, alas, and Arkansas.
Sea, idea, Korea, area,
Psalm, Maria, but malaria.
Youth, south, southern, cleanse and clean.
Doctrine, turpentine, marine.

Compare alien with Italian,
Dandelion and battalion.
Sally with ally, yea, ye,
Eye, I, ay, aye, whey, and key.

Say aver, but ever, fever,
Neither, leisure, skein, deceiver.
Heron, granary, canary.
Crevice and device and aerie.

Face, but preface, not efface.
Phlegm, phlegmatic, ass, glass, bass.
Large, but target, gin, give, verging,
Ought, out, joust and scour, scourging.

Ear, but earn and wear and tear
Do not rhyme with here but ere.
Seven is right, but so is even,
Hyphen, roughen, nephew Stephen,
Monkey, donkey, Turk and jerk,
Ask, grasp, wasp, and cork and work.

Pronunciation -- think of Psyche!
Is a paling stout and spikey?
Won't it make you lose your wits,
Writing groats and saying grits?

It's a dark abyss or tunnel:
Strewn with stones, stowed, solace, gunwale,
Islington and Isle of Wight,
Housewife, verdict and indict.

Finally, which rhymes with enough --
Though, through, plough, or dough, or cough?
Hiccough has the sound of cup.
My advice is to give up!!!

Remain anglophile!

Un copil care luptă pentru o viaţă de „om mare”

2010-02-18T17:26:00.002+02:00

Whoever said winning isn't everything, obviously was not fighting leukemia

David Ionuţ Angelescu este un copil care are nevoie de ajutorul nostru: la numai 5 ani, el se luptă cu leucemia.

David a fost, până nu demult, un băiat "năstruşnic"; însă, din cauza bolii a fost nevoit să renunţe la grădiniţă, locul unde se simţea cel mai bine, unde era încojurat de prietenii lui. Situaţia părinţilor este una grea, mama renunţând la locul de muncă pentru a se interna cu David, iar tatăl a acceptat o "ofertă de criză" din partea angajatorului: program cu jumătate de normă, în locul şomajului.

David are nevoie de tratament pentru a rezista bolii, el urmând în această perioadă un program de chimioterapie foarte devastator pentru corpul atât de fragil al unui copil de doar 5 ani. Doctorii au pentru el două alternative, singurele lui şanse pentru a se însănătoşi: un transplant de celule stem de la un donator neînrudit sau un tratament cu celule stem de la un frăţior sau o surioară, în cazul în care mamă lui reuşeşte să rămână însărcinată. Ambele variante sunt extrem de costisitoare, familia lui David nefiind în postura de a beneficia de asemenea sume pentru a efectua oricare din cele două alternative.

Reiau rugămintea Mihaelei de a populariza acest caz şi de a-l ajuta pe David. Haideţi să le redăm speranţa împreună!

Familia a deschis un cont la BCR prin care putem să îi ajutăm cu puţin din puţinul nostru:

DAVID IONUT ANGELESCU
BCR
RON RO31.RNCB.0286.1141.2031.0001
EURO RO04.RNCB.0286.1141.2031.0002

Alte informaţii despre David găsiţi aici şi pe contul lui Facebook.

Remain helpful!

Despre dragoste, cu simple cuvinte

2010-02-12T10:03:00.001+02:00

Marc Lavoine, Dis moi que l'amour - o viziune simplă (dar nu simplistă!) asupra dragostei, redată într-un videoclip original:

Parle-moi des simples choses

Emmène-moi à l'opéra

Offre-moi des roses et des camélias

Parle-moi des jolies choses

Des cahiers du cinéma

Et des questions qu'on se pose dès les premiers pas

Parle-moi des mirabelles

Et d'un violon sur le toit

Donne-moi des ailes et du chocolat

Parle-moi du bleu du ciel

Dans un restaurant chinois

Offre-moi du miel du bout de tes doigts

Parle-moi de tes silences

Avec ta bouche et tes bras

Entre dans la danse et danse avec moi

Parle-moi de ces distances

Qui ne nous séparent pas

Dis-moi que l' amour ne s'arrête pas

Parle-moi des simples choses

Emmène-moi à l'opéra
Offre-moi des roses et des camélias
Parle-moi des jolies choses
Des cahiers du cinéma

Dis-moi que l'amour ne s'arrête pas

Remain in love!

Cărţi care merită!

2010-01-30T08:00:00.001+02:00

I. Cartea Mironei de Cella Serghi

Întrucât am terminat de citit Cartea Mironei în primele zile ale lui 2010, cred că pot bifa deja o realizare pentru acest an. Să vedeţi de ce.

Constatam cu panică şi dezamăgire că de mai bine de un an nu am mai citit integral şi/sau cu plăcere nicio carte care să nu aibă în titlu nu are sintagmele sisteme informaţionale, economic, ...pentru afaceri, de la zero la expert, idiot's guide. Mai bine zis, nicio carte de literatură artistică. Adela a rămas undeva pe noptieră peste Patul lui Procust, iar în agendă am "iniţializat o listă" cu numele a cinci cărţi şi pagina ori capitolul la care am întrerupt lectura.

Şi asta nu pentru că respectivele cărţi nu ar fi fost interesante ci pentru că, în timp, m-am desprins de obiceiul de a mai citi beletristică şi l-am deprins pe cel de a citi cărţi din specializarea în care mă formez.

Totuşi, parcurgând Mirona, am regăsit plăcerea de a parcurge pagină cu pagină drumul personajelor, de a rezona la trăirile lor, de creiona oameni şi locuri. Astfel, am însoţit-o pe eroină pe drumul spre maturizare, prin Paris şi Bucureşti, încercând trăiri puternice în vreme de război şi reţineri faţă de unele secvenţe inutile de dragoste. Dacă v-a plăcut Enigma Otiliei şi/sau Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, cred că veţi savura şi Cartea Mironei.

Din acest registru, urmează Mistere Veneţiene de Kathryn Walker.

II. Head First Design Patterns

Vă ziceam de curând ceva despre şi dintr-o Biblie a şabloanelor de proiectar e. Între timp, mult mai important s-a dovedit a fi faptul că, în paginile acestei publicaţii, am descoperit ilustrarea modului în care se scrie o carte destinată deprinderii de noi cunoştinţe. Principiul în jurul căruia e scrisă e cel potrivit căruia reţinem mai uşor lucrurile inedite, care frapează cumva.

Un prim indiciu că am de-a face cu o altfel de carte a fost aşezarea elementelor în pagină: cu spaţii multe, în care pot face (şi sunt încurajate a fi făcute) diverse adnotări de tipul celor pe care le facem în mod normal pe un curs. Mai sunt şi spaţii goale care sunt destinate rezolvării unor exerciţii direct pe carte, fără a mai fi nevoie de foi, caiete - deci, un instrument 2 în 1. Că veni vorba, autorii sunt foarte riguroşi şi insistă pe rezolvarea exerciţiilor.

Ştim deja că o imagine face mai mult decât... 1024 de cuvinte. Autorii seriei Head First ştiu şi ei asta şi încă ceva: faptul că, adăugând explicaţiile sau cuvintele lângă o imagine, capacitatea de a înţelege informaţiile, de a ne aminti şi transfera cunoştinţele se dublează! Tot cu scheme cu multe săgeţi şi explicaţii plecăm şi de la un curs în urma căruia avem satisfacţia că am înţeles, nu?

Şi încă un aspect: autorii folosesc un stil conversaţional, un dialog direct cu ucenicul în ale şabloanelor, stil fundamentat de studii care arată creşterea eficienţei învăţării în cazul materialelor care "vorbesc" cursanţilor la persoana a II-a (singular, aş adăuga eu). Proiecţii sau chiar imagini cu persoane cărora le citeşti gândurile din "norişori" şi stilul informal, expresiv conduc la o învăţare euristică; iar acele noţiuni, mecanisme pentru care ai satisfacţia de a le fi descoperit pe cont propriu, cu siguranţă rămân întipărite. Aceluiaşi scop se supune şi obligativitatea exerciţiilor.

Redundanţa informaţiilor prezentate repetitiv, în forme şi cu sensuri multiple, atât de inutilă la o primă vedere, este menită să "codeze" conţinutul cumva în memoria noastră aşa de volatilă.

Da, într-adevăr, sunt multe aspecte ciudate pentru o carte de IT - şi am prezentat doar o parte din ele! Nu ştiu în ce măsură principiile de redactare a conţinutului s-ar potrivi cu unele obiecte de studiu mai riguroase (de exemplul, cu contabilitatea), dar cred că ar merita încercat.

Mă bucură, în schimb, că regăsesc stilul conversaţional, exemplele memorabile, atipice, ironia fină şi umorul şi în unele cursuri "autohtone" de la InfoEc şi SIA, semn că, într-adevăr, grupul ţintă al respectivilor autori este reprezentat de învăţăcei şi nu de experţi.

p.s.

1) Fragmente din cartea în cauză găsiţi aici.

2) Din acest registru, urmează suportul de curs la SAD, acronim pentru Sisteme de asistare a deciziilor, nu adjectivul din engleză.

e-viata.mea

2010-01-23T23:16:00.001+02:00

Cele mai utile/interesante site-uri descoperite în ultimul timp:

www.eteatru.ro - alternativa non-stop la teatrul radiofonic de la RRA şi la TNI, până când va trece sesiunea; şi pentru că nu am îmi permit să dau 70 lei pentru un bilet la Străini în noapte;

***

www.cosmeticsdatabase.com - pentru că, de curând, de aici, am aflat cât de nocive sunt produsele cosmetice pe care le folosesc;

***

www.sideris.ro - pentru că există o alternativă pentru îngrijire/frumuseţe mai sănătoasă; şi mai scumpă, din păcate;

***

www.pranzuldincaserola.ro - pentru că vreau să (învăţ să) gătesc cât mai divers, mai repede, mai sănătos;

***

www.romedic.ro - pentru sfaturi avizate, recomandări, adrese, explicaţii;

***

www.storyofstuff.com - pentru că mişcarea verde are nevoie de o abordare mai dură (se poate citi şi puţin exagerată pe ici, pe colo) pentru a avea impact.

p.s. Sănătate, frumuseţe, timp liber... toate pornesc dintr-un www.

Proiectul nostru la SIAD

2010-01-16T21:52:00.002+02:00

Software and cathedrals are much the same: first we build them, then we pray

În această perioadă, rezultatele livrabile ale proiectelor la cele cinci discipline de la master trebuie prezentate celor mai importanţi stakeholderi.

Din punct de vedere al managementului portofoliului de proiecte, lucrurile au mers mai lin de data aceasta, întrucât, alături de colega mea, am alocat cu atenţie cea mai importantă resursă, timpul, am planificat atent şi am demarat implementarea proiectelor în timpul vacanţei.

Unul dintre aceste proiecte, cel de la Sisteme Informaţionale de Asistare a Deciziilor, a avut ca rezultat (mai bine zis, scop) dezvoltarea unui prototip de SAD pentru analiza ciclului de viaţă al produselor.

Am pornit de la o bază de date relaţională în MS Access 2007 (oh, cât am plâns după triggerele din Oracle), în care am introdus date fictive privind vânzările şi producţia unor băuturi răcoritoare, informaţii necesare în procesele decizionale vizate. Totuşi, din acest punct de vedere, modelul propus este limitat, luând în considerare un număr limitat de variabile (cele cuantificabile) care ajută la identificarea etapei din ciclul de viaţă al produsului. Dar cum obiectivul proiectului viza familiarizarea cu problemele decizionale şi cu maniera de modelare a datelor astfel încât să vină în sprijinul managerilor, soluţia noastră este OK.

Cu baza de date ne-am jucat apoi în Visual Basic. NET. Iată ce a ieşit:

p.s. Mulţumesc, Diana! :)

Lucrurile bune nu ar trebui să se termine

2010-01-15T11:29:00.001+02:00

Cei de la Orange spun că lucrurile bune nu ar trebui să se termine niciodată. Aşă că au realizat un site aparent fără sfârşit, bun, într-adevăr... pentru pierdut vremea.

Şi, totuşi, conceptul site-ului este interesant: pot să intru în dialog cu Buzz, un partener de chat care îmi dă răspunsuri pertinente, să desenez, să compun sunete, să fac florile să înflorească, copacii să rodească...ohh! şi câte şi mai câte.

Aruncaţi un click acolo şi lăsaţi feedback şi pe aici.

Have fun!

Percepţii şi forme III

2010-01-10T22:10:00.001+02:00

Vicenza, 15 august 2009

Gantt cu Excel

2010-01-09T17:13:00.001+02:00

Sistemul informaţional al gestiunii proiectelor este un subiect pe care l-am atins în lucrarea de licenţă. Cu ocazia proiectului la... managementul proiectelor, a trebuit să redeschid subiectul utilizării software-ului în MP.

Edivent, şi în managementul proiectelor se apelează la sisteme informatice. Lucrurile pot fi privite din două perspective. Când firma trebuie să gestioneze multiple proiecte, poate achiziţiona un software special dezvoltat pentru gestiunea proiectelor. Altfel, echipa poate apela la aplicaţiile informatice existente în cadrul colectivului din care fac parte. Spre deosebire de instrumentele software specializate (MS Project, Primavera etc), acestea prezintă avantajul uşurinţei în utilizare, participanţii la proiect apelând la ele în condiţiile în care ştiu să le folosească şi le adapteze lucrului la proiecte.

Cel mai utilizat soft generalizat în managementul proiectelor, după cel de procesare a textelor, pare să fie cel pentru calcul tabelar. Funcţionalităţile unei astfel de aplicaţii care pot spriji gestiunea unui proiect sunt multiple. Un exemplu este diagrama Gantt, instrument vital în coordonarea proiectului, care este uşor de realizat în Excel.

O primă variantă implică particularizarea graficului cu bare stratificate. Iată cum:

O varinată mai light de realizare a acestei diagrame, care implică formatări condiţionate este prezentată aici.

Spor!

Parfum de Iaşi p.2

2010-01-08T22:57:00.001+02:00

"Sunt români care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul. În conştiinţa lui naţională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut oraşul care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei..."

Nicolae Iorga

Pentru melancolici, cadre din Iaşi:

Îmi plac linia melodică şi versurile lui Topîrceanu - în sfârşit, cred că am găsit versiunea completă. Ce-i drept, ar mai fi fost de lucru la imagini: o parte sunt emblematice pentru Iaşi, altele cam prozaice, cele mai multe trepidante (şi în sens propriu).

Security and the City

2010-01-08T22:26:00.002+02:00

Până la The Sex and the City 2, vă propun ca desert o parodie destul de bună. De data asta, (s)experienţele celor patru protagoniste se învârt în jurul protecţiei... IT, evident.

Cântecelul Model View Controller

2010-01-06T10:18:00.001+02:00

Obiectul "cercetărilor" mele euristice din ultimul timp îl reprezintă conceptul de design patterns (colegii SIA ştiu de ce). Deunăzi, vă prezentam o mostră de înţelepciune din ceea ce ulterior s-a dovedit a fi o Biblie în materie de şabloane de proiectare. Acea ocazie mi-am atras câteva apelative drăguţe, dar niciunul nu depăşeşte prin expresivitate adjectivele cu care îl pot descrie pe cantautorul James Dempsey. Inginer la Apple, domnul a compus un cântecel despre Model View Controller. Enjoy:

Model View, Model View, Model View Controller
MVC’s the paradigm for factoring your code,
into functional segments so your brain does not explode.
To achieve reusability you gotta keep those boundaries clean,
Model on the one side, View on the other, the Controller’s in between.

Model View - It’s got three layers like Oreos do.
Model View creamy Controller

Model objects represent your applications raison d’tre.
Custom classes that contain data logic and et cetra.
You create custom classes in your app’s problem domain,
then you can choose to reuse them with all the views,
but the model objects stay the same.

You can model a throttle in a manifold,
Model level two year old.
Model a bottle of fine Chardonnay.
Model all the twaddle stuff people say.
Model the coddle in a boiling eggs.
Model the waddle in Hexley’s legs.

One, two, three, four.
Model View - You can model all the models that pose for GQ.
Model View Controller

View objects tend to be controls that view and edit,
Cocoa’s got a lot of those, well written to its credit.
Take an NSTextView, hand it any old Unicode string,
the user interacts with it, it can hold most anything.
But the view don’t knows about the Model:
That string could be a phone number or the words of Aristotle.
Keep the coupling loose and so achieve a massive level of reuse.

Model View - All rendered very nicely in Aqua blue
Model View Controller

You’re probably wondering now.
You’re probably wondering how,
the data flows between Model and View.
The Controller has to mediate,
between each layer’s changing state,
to synchronize the data of the two.
It pulls and pushes every changed value.
Yeah.

Model View - mad props to the smalltalk crew!
for Model View Controller

Model View - it’s pronouced Oh Oh not Uh Uh
Model View Controller

There’s a bit more on this story,
a few more miles upon this road,
well nobody seems to get much glory
writing controller code.
Well the model is mission critical
and gorgeous is the view,
But I’m not being lazy, but sometimes it’s just crazy
how much code i write is just glue.
And it wouldn’t be so tragic,
but the code ain’t doing magic:
it’s just moving values through.
And I wish I had a dime
for every single time
I set a TextField’s stringValue.

Model View - how we’re gonna deep-six all that glue
Model View Controller

Controller’s know the Model and View very
uahh - intimately
They often are hardcoding
which is very verboten for reusability.
But now you can connect any value you select
to any view property.
And I think you’ll start binding,
then you’ll be finding less code in your source tree.
Yeah I know I was astounded,
that’s not even a rhyme.

But I think it bares repeating
all the code you won’t be needing,
when you hook it up in IB.

Model View - it even handles multiple selections too
Model View Controller

Model View - hope I get my G5 before you
Model View Controller

Yeah, yeah, yeah. Yeah.

ModelViewController.mp3

Jocul cuvintelor

2010-01-05T13:27:00.001+02:00

www.visuwords.com, dicţionarul grafic online, via diacritica.

Amuzament, bifat!
Cuvinte şi sensuri noi, bifate!
Dilemă IT-istă (Cum s-ar realiza un astfel de progrămel?), de asemenea, bifată!

Finalitate concretă? Nici una! :)

If it walks like a duck...

2010-01-04T23:01:00.001+02:00

...and quacks like a duck, then it ~~must~~ might be a ~~duck~~ turkey wrapped with a duck adapter!

Freeman, E., Robson, E., Sierra K., Bates, B.,

Head First Design Patterns,

O'Reilly Media, 2004, p.238

Cast away şi FedEx

2010-01-04T15:20:00.001+02:00

I

Filmul Cast away mi-a plăcut, deşi l-am urmărit anapoda: într-o seară a doua jumătate, iar a doua zi dimineaţa, în reluare, prima parte. Dacă l-am putut digera pe părţi, zic eu că nu e un film complex. Dar Tom Hanks a avut un rol memorabil, motiv pentru care aş aloca două ore pentru a mai vedea o dată filmul.

Producţia în cauză a fost acuzată de product placement pentru FedEx şi Wilson Sporting Goods. Întemeiate sau nu, FedEx a răspuns elegant acestor acuzaţii, folosind scenariul filmului pentru a-şi promova valorile cheie ale culturii organizaţionale, profesionalismul şi devotamentul:

Bine jucat!

p.s. Pentru alte momente publicitare vădite în filme, mergeţi aici.

Percepţii şi forme: lumini, umbre şi măşti

2010-01-03T21:01:00.001+02:00

Sherlock Holmes v.76

2010-01-02T21:21:00.001+02:00

Cum nu am mai prins în ultimul timp niciun episod din Criminal Minds, CSI sau NCIS, nevoia de peliculă criminalistică m-a împins iar la cinematograf pentru Sherlock Holmes. OK, Sherlock Holmes interpretat de Robert Downey Jr.:

Lui Robert Downey Jr. i-a reuşit un Sherlock (al 76-lea din istoria cinematografică!) jovial, dar şi violent, aşa cum nu l-am mai regăsit până acum. Per ansamblu, filmul mi s-a părut bun, nu excelent, cu decoruri inspirate şi final previzibil.

Aş merge şi la o posibilă continuare, intrigată de firul filmului, rupt brusc de ultima replică a lui Holmes: The case is reopened.

Parfum de Iaşi

2010-01-02T21:10:00.001+02:00

Sometimes is good even for people who know Iaşi to be reminded the interesting aspects about Iaşi.

Cezar Maroti

Sursa: www.strategy-for-iasi.com

Filme care merită!

2009-12-31T00:22:00.001+02:00

muvix.ro este un site prin intermediul căruia poţi urmări filme, româneşti şi străine, online, contracost şi legal. Da, vizionarea se plăteşte, dar cele mai multe filme costă maxim 2 euro, deci nu vorbim de sume mari. În plus, unele producţii se pot viziona gratuit într-o anumită perioadă de timp, cum a fost cazul filmului Filantropica. Plata se poate face online sau prin SMS.

Echipa de cinefili care a creat acest proiect vizează să redea la o calitate ridicată (apropos, e necesar Microsoft Silverlight) numai filme premiate, renumite sau rare. Deocamdată proiectul e în faza beta, fiind disponibile cca. 30 de filme, dar mai sunt aşteptate şi alte producţii, inclusiv la recomandarea utilizatorilor.

Niciodată nu a fost mai comod să fii un cineamator!

Timpul Tau

2009-12-29T22:49:00.001+02:00

După cum se subintitulează, defunctul site timpultau.ro este destinat curioşilor. E mare păcat că autorii nu mai postează articole!

Categoriile Aflăm şi Admirăm sunt preferatele mele. Dar lucruri interesante găsiţi şi prin Cum să, Gustăm şi Vizionăm. Aruncaţi şi voi un ochi pe acolo! Pe timpul vostru!

Iată o mostră de informaţii pe care le-am spicuit din site, informaţii fără de care aţi putea trăi liniştiţi:

Tasta # de la calculator se numeşte octothorp.

***

Primul proprietar al companiei Marlboro a murit de cancer la plămâni.

***

Lui Walt Disney îi era frică de şoareci.

***

În timpul războiului civil, când armata SUA, nu avea pierderi umane, folosea sintagma "0 killed", mai pe scurt, O.K. Da, aceasta este originea expresiei O.K.

Mai multe, aici, aici, şi aici.

Avatarul unui prost crescut la cinematograf

2009-12-27T21:19:00.001+02:00

Partea I:

Trudy: You should see your faces!

Avatar 3D la Cinema City: o experienţă incredibilă.

Se pare că 12 ani de muncă, cea mai recentă tehnologie şi o armată de actori, specialişti în efecte vizuale, sunetişti şi muzicieni este tot ce îţi trebuie pentru un film monumental.

Deşi nici firul şi nici personajele nu sunt foarte complexe, am rămas impresionată de efectele vizuale care au conturat un veritabil basm futurist. Culorile vii, intense (cum numai prin broşurile distribuite de membrii insistenţi ai unei comunităţi religioase văzusem), muzica divină, steluţe, liane, ferigi atât de reale că voiam să le prind şi grenade din calea cărora mă feream, toate, toate m-au vrăjit.

Partea a II-a

O altă premieră pentru mine a fost şi proximitatea fizică faţă de un exemplar din specia următoare:

E trist, foarte trist. Domnul şi colega lui de bancă s-au încadrat perfect în tipar, inclusiv vorbind la telefon! Am fost indignată de apariţia exemplarelor într-un perimetru, aş zice eu, select: sala Vodafone din Cinema City Iaşi, rândul 8, locurile 9 şi 10, la proiecţia filmului Avatar 3D de la ora 15:50 ... Ehh, porniri elitiste care mai bine ar fi stăvilite.

Dincolo de acest aspect, momente plăcute pentru o duminică după amiaza...

P.S. De văzut ce-i cu siteul asta, http://avtr.com.

Tech on the Net

2009-12-27T00:06:00.001+02:00

Recomand colegilor de la master să păstreze prin favorites siteul www.techonthenet.com. Aşa, să fie acolo, că nu se ştie când poate fi folositor în atenuarea chinurilor facerii proiectului la BD2.

Dacă sunteţi deja fani ai site-ului (eventual, admini), vă rog, nu daţi cu pietre! Eu l-am descoperit de curând, într-un moment de dramatică ruptură de suportul de curs clasico-legat.