"La moartea lui Narcis, florile câmpului s-au întristat şi au cerut râului câteva picături de apă ca să-l plângă.

- Oh, a replicat râul, dacă picăturile mele de apă ar fi lacrimi, nu mi-ar ajunge să-l plâng eu însumi pe Narcis. Pentru că îl iubesc.

- Oh, au răspuns florile câmpului, cum să nu-l iubeşti pe Narcis! Era atât de frumos!

- Chiar era frumos?, întrebă râul.

- Cine ar putea-o şti mai bine decât tine ? Doar se privea, în fiecare zi, aplecându-se pe malul tău, spre a-şi admira frumuseţea în apele tale.

- Dacă-l iubesc, răspunse râul, e pentru că atunci când se apleca asupra apelor mele îmi vedeam propria reflexie în ochii lui."

Narcis & Co., Prefaţa de Mircea Mihăeş la Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, ed. Polirom, 2001