Despre proiecte, Facebook și vizionari

vineri, 18 februarie 2011

Azi vă voi povesti un episod prin care am trecut recent și care mi-a demonstrat o altă utilitate a rețelelor sociale. La fel ca și în alte episoade, cred că e important să vă precizez atitudinea mea pre factum

În rețelele sociale online sunt prezentă, mai mult sau mai puțin activ, pe platformele Facebook, Linkedin și Twitter. Pe măsură ce interesul pentru prima scade, le găsesc din ce în ce mai utile pe celelalte două. Dar din când în când mai au loc secvențe ca cea care urmează, secvențe care mă conving să nu renunț la contul de Facebook.

Contexul e următor: ca formă de evaluare la disciplina Economie și globalizare a trebuit să realizăm un studiu de caz privind internaționalizarea unei companii din IT. De voie, mai mult de nevoie, a trebuit să ne alegem o companie neutră. Și când zic neutră, zic că nici eu, nici colega-mi de echipă nu lucrăm în cadrul firmei subiect. Astfel, fără acces la informații din interior, singura sursă din care puteam culege date a rămas webosfera, în principal site-ul companiei și articole din publicații economice. Toate bune, specificul studiului de caz ne-a permis să prelucrăm ceea ce am găsit pe Internet, cel mai adesea informații care prezentau firma exclusiv dintr-o perspectivă favorabilă. Efortul de a  le spicui pe cele obiective, de a le da jos ambalajul de marketing și de a le pune într-o formă academică nu a fost chiar imens (Elena, ai dreptul de a mă contrazice). 

Dar ce să facem când ajungem la partea cu viitorul companiei, paragraf pe care nu aveam cu ce să-l umplem întrucât firma asta nu prea își face publice intențiile. Nici rezultatele financiare, dar ăsta e alt basm. Păi ce facem, știind că fondatorul este un om vizionar, apreciat cu multe distincții pentru creativitate și văzut ca un om deschis? Cum ce facem? Îl adăugăm ca "prieten" pe Facebook și îi trimitem un mesaj în care ne prezentăm poziția și întrebările: "Ce planuri aveți pentru minunata companie pe termen lung? Intentionați să vă listați bijuteria la Bursă, așa cum umblă vorba printre angajați?". Mentionez că tonul nu a fost nici pe departe așa jovial sau, mai rău, peiorativ, căci totuși încercam să obținem o informație, catalogată drept privată. Și ce credeți, ne-a răspuns CEO-ul? Ne-a răspuns! Lapidar, dar ne-a dat o pistă pe care mai departe am exploatat-o în paragraful cu pricina.

Lecții învățate? Din domeniul de expertiză al disciplinei nu mă pronunț, nu se prea pliază cu IT-ul, deci a fost nițel mai greu de digerat (paradoxal, în liceu, la mate-info fiind, unor "cărți de specializare" preferam cursurile universitare de economie sau pe Michel Didier). Despre contacul cu noul meu "prieten", contact mijlocit de Facebook (deși putea la fel de bine să fie de Linkedin), mă declar încântată. Se pare că un caracter deschis la minte, cu o anumită viziune și o misiune devenită sfântă poate crea și mai departe susține o companie IT internațională de succes.

p.s. În noile condiții, Lisa Crispin și Andreas Prins pot să se pregătească; asemenea eroului din episodul de azi, ei sunt niște experți deschiși, dispuși să împartă din experiențele lor iar eu am conturile lor de Twitter și o disertație de redactat. :)

 
Theme by New wp themes | Bloggerized by Dhampire