Să vă povestesc un moment interesant pe care l-am trăit în Franţa. Ca precondiţii ar trebui să stiţi că am nimerit şi noi în Hexagon cam în toiul problemelor cu ţiganii. De asemenea, cam când avu loc secvenţa asta, eu eram în plin proces de înţelegere şi/sau asimilare a obiceiurile de zi cu zi dintr-o ţară din Vest, începând de la colectarea selectivă şi riguroasă a gunoiului şi până la mişcările sociale cauzată de reforma pensiilor. 

Expoziţiunea mă plasează în faţa unui supermaket Casino, alături de una dintre prietene, asteptându-i pe ceilalţi să termine cumpărăturile. ,,Tranca fleanca, bla bla bla bla, lorem ipsum. Uite, semnele clasice care stipulează ca fiind interzise fumatul, accesul cu câini sau pe role în magazin" . Numai ce ne terminăm ideea, că întorcându-ne spre magazin, remarcăm la o casă două pesoane, fiecare cu câte un câine. 

Nişte exemplare canine foarte frumoase, negre şi de talie medie. Unul se aşezase lângă o sacoşă care dădea să cadă, susţinându-o. Deşi mi s-a părut curios, mă trezesc vociferând degajată şi niţel intrigată: ,,Ha! Dacă nici francezii nu respectă regulile, de ce mai au pretenţii de la ţigani?! Păi cum, pe unde stă mâncarea se perindă câini...?!" . Mi-am înghiţit cuvintele şi mi-am muşcat şi limba în secunda următoare, când persoanele respective, cum terminaseră de pus produsele în sacoşă, se îndreptau înspre ieşire... lovind în stânga-dreapta cu bastoane, dirijate de câini.

A fost un moment de care, recunosc, nu sunt deloc mândră. Dimpotrivă. Dar a fost o palmă binemeritată şi un şut mai aproape de o gândire mai liberă, detaşată de prejudecăţi. Voi să nu faceţi ca mine! :)