Cărţi care merită!

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

I. Cartea Mironei de Cella Serghi

Întrucât am terminat de citit Cartea Mironei în primele zile ale lui 2010, cred că pot bifa deja o realizare pentru acest an. Să vedeţi de ce.

Constatam cu panică şi dezamăgire că de mai bine de un an nu am mai citit integral şi/sau cu plăcere nicio carte care să nu aibă în titlu nu are sintagmele sisteme informaţionale, economic, ...pentru afaceri, de la zero la expert, idiot's guide. Mai bine zis, nicio carte de literatură artistică. Adela a rămas undeva pe noptieră peste Patul lui Procust, iar în agendă am "iniţializat o listă" cu numele a cinci cărţi şi pagina ori capitolul la care am întrerupt lectura.
Şi asta nu pentru că respectivele cărţi nu ar fi fost interesante ci pentru că, în timp, m-am desprins de obiceiul de a mai citi beletristică şi l-am deprins pe cel de a citi cărţi din specializarea în care mă formez.

Totuşi, parcurgând Mirona, am regăsit plăcerea de a parcurge pagină cu pagină drumul personajelor, de a rezona la trăirile lor, de creiona oameni şi locuri. Astfel, am însoţit-o pe eroină pe drumul spre maturizare, prin Paris şi Bucureşti, încercând trăiri puternice în vreme de război şi reţineri faţă de unele secvenţe inutile de dragoste. Dacă v-a plăcut Enigma Otiliei şi/sau Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, cred că veţi savura şi Cartea Mironei.

Din acest registru, urmează Mistere Veneţiene de Kathryn Walker.

II. Head First Design Patterns

Vă ziceam de curând ceva despre şi dintr-o Biblie a şabloanelor de proiectare. Între timp, mult mai important s-a dovedit a fi faptul că, în paginile acestei publicaţii, am descoperit ilustrarea modului în care se scrie o carte destinată deprinderii de noi cunoştinţe. Principiul în jurul căruia e scrisă e cel potrivit căruia reţinem mai uşor lucrurile inedite, care frapează cumva.

Un prim indiciu că am de-a face cu o altfel de carte a fost aşezarea elementelor în pagină: cu spaţii multe, în care pot face (şi sunt încurajate a fi făcute) diverse adnotări de tipul celor pe care le facem în mod normal pe un curs. Mai sunt şi spaţii goale care sunt destinate rezolvării unor exerciţii direct pe carte, fără a mai fi nevoie de foi, caiete - deci, un instrument 2 în 1. Că veni vorba, autorii sunt foarte riguroşi şi insistă pe rezolvarea exerciţiilor.

Ştim deja că o imagine face mai mult decât... 1024 de cuvinte. Autorii seriei Head First ştiu şi ei asta şi încă ceva: faptul că, adăugând explicaţiile sau cuvintele lângă o imagine, capacitatea de a înţelege informaţiile, de a ne aminti şi transfera cunoştinţele se dublează! Tot cu scheme cu multe săgeţi şi explicaţii plecăm şi de la un curs în urma căruia avem satisfacţia că am înţeles, nu?


Şi încă un aspect: autorii folosesc un stil conversaţional, un dialog direct cu ucenicul în ale şabloanelor, stil fundamentat de studii care arată creşterea eficienţei învăţării în cazul materialelor care "vorbesc" cursanţilor la persoana a II-a (singular, aş adăuga eu). Proiecţii sau chiar imagini cu persoane cărora le citeşti gândurile din "norişori" şi stilul informal, expresiv conduc la o învăţare euristică; iar acele noţiuni, mecanisme pentru care ai satisfacţia de a le fi descoperit pe cont propriu, cu siguranţă rămân întipărite. Aceluiaşi scop se supune şi obligativitatea exerciţiilor.

Redundanţa informaţiilor prezentate repetitiv, în forme şi cu sensuri multiple, atât de inutilă la o primă vedere, este menită să "codeze" conţinutul cumva în memoria noastră aşa de volatilă.

Da, într-adevăr, sunt multe aspecte ciudate pentru o carte de IT - şi am prezentat doar o parte din ele! Nu ştiu în ce măsură principiile de redactare a conţinutului s-ar potrivi cu unele obiecte de studiu mai riguroase (de exemplul, cu contabilitatea), dar cred că ar merita încercat.

Mă bucură, în schimb, că regăsesc stilul conversaţional, exemplele memorabile, atipice, ironia fină şi umorul şi în unele cursuri "autohtone" de la InfoEc şi SIA, semn că, într-adevăr, grupul ţintă al respectivilor autori este reprezentat de învăţăcei şi nu de experţi.

p.s.
1) Fragmente din cartea în cauză găsiţi aici.

2) Din acest registru, urmează suportul de curs la SAD, acronim pentru Sisteme de asistare a deciziilor, nu adjectivul din engleză.

Proiectul nostru la SIAD

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Software and cathedrals are much the same: first we build them, then we pray

În această perioadă, rezultatele livrabile ale proiectelor la cele cinci discipline de la master trebuie prezentate celor mai importanţi stakeholderi.

Din punct de vedere al managementului portofoliului de proiecte, lucrurile au mers mai lin de data aceasta, întrucât, alături de colega mea, am alocat cu atenţie cea mai importantă resursă, timpul, am planificat atent şi am demarat implementarea proiectelor în timpul vacanţei.

Unul dintre aceste proiecte, cel de la Sisteme Informaţionale de Asistare a Deciziilor, a avut ca rezultat (mai bine zis, scop) dezvoltarea unui prototip de SAD pentru analiza ciclului de viaţă al produselor.

Am pornit de la o bază de date relaţională în MS Access 2007 (oh, cât am plâns după triggerele din Oracle), în care am introdus date fictive privind vânzările şi producţia unor băuturi răcoritoare, informaţii necesare în procesele decizionale vizate. Totuşi, din acest punct de vedere, modelul propus este limitat, luând în considerare un număr limitat de variabile (cele cuantificabile) care ajută la identificarea etapei din ciclul de viaţă al produsului. Dar cum obiectivul proiectului viza familiarizarea cu problemele decizionale şi cu maniera de modelare a datelor astfel încât să vină în sprijinul managerilor, soluţia noastră este OK.

Cu baza de date ne-am jucat apoi în Visual Basic. NET. Iată ce a ieşit:


p.s. Mulţumesc, Diana! :)

Gantt cu Excel

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Sistemul informaţional al gestiunii proiectelor este un subiect pe care l-am atins în lucrarea de licenţă. Cu ocazia proiectului la... managementul proiectelor, a trebuit să redeschid subiectul utilizării software-ului în MP.

Edivent, şi în managementul proiectelor se apelează la sisteme informatice. Lucrurile pot fi privite din două perspective. Când firma trebuie să gestioneze multiple proiecte, poate achiziţiona un software special dezvoltat pentru gestiunea proiectelor. Altfel, echipa poate apela la aplicaţiile informatice existente în cadrul colectivului din care fac parte. Spre deosebire de instrumentele software specializate (MS Project, Primavera etc), acestea prezintă avantajul uşurinţei în utilizare, participanţii la proiect apelând la ele în condiţiile în care ştiu să le folosească şi le adapteze lucrului la proiecte.

Cel mai utilizat soft generalizat în managementul proiectelor, după cel de procesare a textelor, pare să fie cel pentru calcul tabelar. Funcţionalităţile unei astfel de aplicaţii care pot spriji gestiunea unui proiect sunt multiple. Un exemplu este diagrama Gantt, instrument vital în coordonarea proiectului, care este uşor de realizat în Excel.

O primă variantă implică particularizarea graficului cu bare stratificate. Iată cum:

O varinată mai light de realizare a acestei diagrame, care implică formatări condiţionate este prezentată aici.

Spor!

Security and the City

vineri, 8 ianuarie 2010

Până la The Sex and the City 2, vă propun ca desert o parodie destul de bună. De data asta, (s)experienţele celor patru protagoniste se învârt în jurul protecţiei... IT, evident.




Cântecelul Model View Controller

miercuri, 6 ianuarie 2010

Obiectul "cercetărilor" mele euristice din ultimul timp îl reprezintă conceptul de design patterns (colegii SIA ştiu de ce). Deunăzi, vă prezentam o mostră de înţelepciune din ceea ce ulterior s-a dovedit a fi o Biblie în materie de şabloane de proiectare. Acea ocazie mi-am atras câteva apelative drăguţe, dar niciunul nu depăşeşte prin expresivitate adjectivele cu care îl pot descrie pe cantautorul James Dempsey. Inginer la Apple, domnul a compus un cântecel despre Model View Controller. Enjoy:



Model View, Model View, Model View Controller
MVC’s the paradigm for factoring your code,

into functional segments so your brain does not explode.
To achieve reusability you gotta keep those boundaries clean,
Model on the one side, View on the other, the Controller’s in between.

Model View - It’s got three layers like Oreos do.
Model View creamy Controller

Model objects represent your applications raison d’tre.
Custom classes that contain data logic and et cetra.
You create custom classes in your app’s problem domain,
then you can choose to reuse them with all the views,
but the model objects stay the same.

You can model a throttle in a manifold,
Model level two year old.
Model a bottle of fine Chardonnay.
Model all the twaddle stuff people say.
Model the coddle in a boiling eggs.
Model the waddle in Hexley’s legs.

One, two, three, four.
Model View - You can model all the models that pose for GQ.
Model View Controller

View objects tend to be controls that view and edit,
Cocoa’s got a lot of those, well written to its credit.
Take an NSTextView, hand it any old Unicode string,
the user interacts with it, it can hold most anything.
But the view don’t knows about the Model:
That string could be a phone number or the words of Aristotle.
Keep the coupling loose and so achieve a massive level of reuse.

Model View - All rendered very nicely in Aqua blue
Model View Controller

You’re probably wondering now.
You’re probably wondering how,
the data flows between Model and View.
The Controller has to mediate,
between each layer’s changing state,
to synchronize the data of the two.
It pulls and pushes every changed value.
Yeah.

Model View - mad props to the smalltalk crew!
for Model View Controller

Model View - it’s pronouced Oh Oh not Uh Uh
Model View Controller

There’s a bit more on this story,
a few more miles upon this road,
well nobody seems to get much glory
writing controller code.
Well the model is mission critical
and gorgeous is the view,
But I’m not being lazy, but sometimes it’s just crazy
how much code i write is just glue.
And it wouldn’t be so tragic,
but the code ain’t doing magic:
it’s just moving values through.
And I wish I had a dime
for every single time
I set a TextField’s stringValue.

Model View - how we’re gonna deep-six all that glue
Model View Controller

Controller’s know the Model and View very
uahh - intimately
They often are hardcoding
which is very verboten for reusability.
But now you can connect any value you select
to any view property.
And I think you’ll start binding,
then you’ll be finding less code in your source tree.
Yeah I know I was astounded,
that’s not even a rhyme.

But I think it bares repeating
all the code you won’t be needing,
when you hook it up in IB.

Model View - it even handles multiple selections too
Model View Controller

Model View - hope I get my G5 before you
Model View Controller

Yeah, yeah, yeah. Yeah.

ModelViewController.mp3

Jocul cuvintelor

marți, 5 ianuarie 2010

www.visuwords.com, dicţionarul grafic online, via diacritica.

Amuzament, bifat!
Cuvinte şi sensuri noi, bifate!
Dilemă IT-istă (Cum s-ar realiza un astfel de progrămel?), de asemenea, bifată!

Finalitate concretă? Nici una! :)

If it walks like a duck...

luni, 4 ianuarie 2010

...and quacks like a duck, then it must might be a duck turkey wrapped with a duck adapter!

Freeman, E., Robson, E., Sierra K., Bates, B.,
O'Reilly Media, 2004, p.238

 
Theme by New wp themes | Bloggerized by Dhampire